ICCJ. Decizia nr. 4309/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4309/2005
Dosar nr. 8592/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2967 din 15 octombrie 2003, Tribunalul Arad, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.M.T.P.A.S., prin preşedintele asociaţiei B.G. şi cauza conexă dintre aceleaşi părţi, împotriva pârâtei S.I.F. B.C. SA Arad şi, în consecinţă:
A constatat că prin efectul legii s-a produs transmiterea cu titlu gratuit a acţiunilor aferente cotei de 30 % din capitalul social al SC M.T. SA, în schimbul carnetelor cu certificate de proprietate depuse la pârâtă, transmitere care a avut loc în favoarea reclamantei, iar depunerea şi acceptarea carnetelor cu certificate de proprietate având caracterul unei convenţii.
A obligat-o pe pârâtă la efectuarea acestei transmisiuni prin schimb în favoarea reclamantei, acţiunile devenind proprietatea acesteia, cu efectuarea menţiunilor necesare la R.C.
A obligat-o pe pârâtă şi la 50.963.600 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin Decizia civilă nr. 622/ R din 5 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a desfiinţat retroactiv contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 12 iunie 1995, însă nu s-a adus atingere procesului verbal de subscripţie înregistrat la 13 septembrie 1995 al F.P.P., prin care reclamanta a depus carnetele cu certificatele de proprietate.
Prin Decizia civilă nr. 89/ A din 5 aprilie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a obligat-o pe aceasta să-i plătească reclamantei-intimate suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, întrucât această excepţie a fost soluţionată prin Decizia nr. 699/2003, cu motivarea că nu sunt incidente în speţă prevederile HG nr. 750/1995, ce reglementează modul în care persoanele fizice se pot mandata între ele, neîntemeiată fiind şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitului B.G., deoarece, în baza actului constitutiv al A.M.T.P.A.S., acesta a fost împuternicit să reprezinte asociaţia în Justiţie şi tot neîntemeiată s-a considerat a fi şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii bazate pe prevederile Legii nr. 55/1995 şi ale art. 9 lit. c) şi art. 28 din HG nr. 749/1995, susţinerile pârâtei-apelante neputând fi primite.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 55/1995 a intrat în vigoare cu trei luni înainte de data subscripţiei înregistrate la F.P.P. B.C. la 13 septembrie 1995, fiind deci aplicabilă, concluzia valabilităţii subscripţiei rezultând şi din dispoziţia art. 3 din HG nr. 7491/1995, conform căruia titlurile de privatizare odată depuse la centrele de subscriere pentru a fi schimbate contra acţiuni la societăţile comerciale şi la F.P.P., retrase şi reintroduse în circuit sunt nule de drept, astfel încât subscripţia efectuată de reclamantă este un act juridic de sine stătător şi produce efectele juridice reglementate de Legea nr. 55/1995.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motivele cuprinse la art. 304 pct. 4, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului formulat, casarea în totalitate a hotărârii pronunţate de instanţa de apel, în sensul admiterii excepţiilor sale, iar dacă acestea sunt respinse să fie respinsă pe fond acţiunea formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâta arată astfel că în mod nelegal instanţa de apel a respins excepţiile: inadmisibilităţii acţiunii fondată pe prevederile Legii nr. 55/1995 şi ale art. 9 lit. c), şi art. 28 din HG nr. 749/1995, lipsei calităţii procesuale active a intimatei-reclamante şi lipsei calităţii de reprezentant a domnului B.G.; de asemenea, susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii decurgând din prevederile art. 111 C. proc. civ.
Pe fond, critică soluţia pronunţată de instanţa de apel, arătând că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni în formă scrisă din 12 iunie 1995, nu a existat nici o convenţie care să concretizeze acordul de voinţă al părţilor manifestat prin reprezentanţii lor autorizaţi şi care să aibă drept obiect transmiterea acţiunilor în schimbul C.C.P. - urilor folosite ca mijloc de plată; pe de altă parte, arată recurenta, procesul verbal invocat de instanţa de fond nu este un proces verbal de subscripţie, iar la dosarul cauzei nu există nici un document din care să rezulte că A.P.A.S. a fost subiect al modalităţii de privatizare reglementată de Legea nr. 55/1995.
Recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte excepţia invocată de intimata-pârâtă privind inadmisibilitatea acţiunii reclamantei, în raport de dispoziţiile Legii nr. 55/1995 şi ale art. 9 lit. c) şi art. 28 din HG nr. 749/1995, se constată că este nefondată, întrucât, prin Decizia civilă nr. 622/ R din 5 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 12 iunie 1995, contractul desfiinţându-se, dar nu şi subscripţia, care s-a făcut ulterior, la data de 13 septembrie 1995, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 55/1995, aflată în vigoare din data de 19 iunie 1995.
În aplicarea Legii nr. 55/1995 a fost emisă HG nr. 749/1995 privind normele metodologice şi faptul că art. 28 din HG nr. 749/1995 a fost abrogat prin HG nr. 26 din 29 ianuarie 1996, conform principiului neretroactivităţii, este lipsit de relevanţă juridică, atât timp cât subscripţia s-a făcut într-una din modalităţile reglementate de art. 28 din HG nr. 749/1995, în vigoare la momentul subscripţiei, respectiv prin constituirea asociaţiei salariaţilor şi, ca atare, asociaţia ca entitate distinctă are calitate procesuală activă în cauză.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului B.G., în calitatea sa de preşedinte al C.A. al A.M.T.P.A.S., este, de asemenea nefondată, întrucât în baza actului constitutiv al asociaţiei acesta a fost împuternicit să reprezinte asociaţia în faţa autorităţilor publice, în justiţie şi în relaţiile cu terţii.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., asupra căreia instanţa nu s-ar fi pronunţat, se constată că este nefondată, având în vedere că prin conexarea celor două acţiuni, în constatare şi în realizare, cu capetele de cerere formulate, instanţa urma să se pronunţe asupra admisibilităţii numai a uneia dintre ele şi s-a pronunţat.
Pe fondul cauzei, se reţine că în mod corect ambele instanţe au stabilit că prin Decizia civilă nr. 622/ R din 5 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost desfiinţat doar contractul, nu însă şi subscripţia ce a avut loc la 13 septembrie 1995, sub imperiul dispoziţiilor Legii nr. 55/1995, care la art. 3 reglementează transmiterea cu titlu gratuit a acţiunilor societăţilor comerciale supuse privatizării, lege în aplicarea căreia a fost emisă HG nr. 749/1995, privind normele metodologice care reglementează schimbul carnetelor cu certificatele de proprietate contra acţiuni la societăţile comerciale cu capital de stat care se privatizează în baza Legii nr. 55/1995.
Critica recurentei în sensul că nu a existat nici o convenţie care să concretizeze acordul de voinţă al părţilor, manifestat prin reprezentanţii lor autorizaţi, pentru transmiterea acţiunilor în schimbul C.P.P. - urilor nu poate fi primită, întrucât prin procesul verbal de subscripţie al C.P.P. - urilor, depus la pârâtă la 13 septembrie 1995 spre verificare şi înregistrare în contabilitate, subscripţia are caracterul unei convenţii de sine stătătoare şi produce efectele juridice reglementate de Legea nr. 55/1995.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, se reţine că a existat un proces verbal de subscripţie şi dispoziţiile Legii nr. 55/1995 au aplicabilitate deplină în cauză.
În consecinţă, constatându-se că pârâta nu a formulat în recurs nici un motiv, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea hotărârilor pronunţate, acestea vor fi menţinute ca legale şi temeinice, iar recursul pârâtei se va respinge, ca fiind nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, în sumă de 1000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 89/ A din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta să plătească intimatei A.M.T.P.A.S. la 1000 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4308/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4310/2005. Comercial → |
|---|
