ICCJ. Decizia nr. 4291/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4291/2005
Dosar nr. 1538/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată la Tribunalul Timiş la data de 15 martie 2004, reclamanta SC V.V. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.548.954.108,80 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune produse în urma manifestării riscului asigurat, respectiv seceta.
Prin sentinţa civilă nr. 1579 din 4 iunie 2004, pronunţată în dosar nr. 2277/COM/2004 Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamanta SC V.V. SRL, cu sediul procesual ales în localitatea Sânnicolau Mare, împotriva pârâtei SC A. SA cu sediul în Timişoara str. Caraiman, Judeţul Timiş.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 6.545.954.104,80 lei, reprezentând despăgubiri pentru risc asigurat.
În baza art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta la 93.584.541 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, printr-o motivare amplă asupra fondului cauzei că, în baza relaţiilor stabilite între părţi prin poliţa de asigurare din 25 februarie 2003, şi datorită intervenirii riscului asigurat acţiunea înaintată de reclamantă apare ca întemeiată.
Cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 720 indice 1 C. proc. civ., prima instanţă a reţinut că: pârâta a susţinut că nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 720 C. proc. civ., în sensul că ar fi avut loc concilierea directă, nu a recunoscut pretenţiile reclamantei, cuantumul despăgubirilor, modul de calcul şi temeiul lor legal, ori prin adresa din 15 iulie 2003 reclamanta a invitat-o pe pârâtă pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor generate de producerea evenimentului asigurat respectiv seceta, cu referire la poliţa de asigurare din 25 februarie 2003, înştiinţare care de asemenea a rămas fără răspuns din partea pârâtei astfel că s-a apreciat că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 720 indice 1 C. proc. civ., de realizare a procedurii de conciliere directă între părţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen motivat, pârâta SC A. SA Timişoara, care critică hotărârea primei instanţe invocând în principal excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prematur introdusă fără ca reclamanta să fi îndeplinit cerinţele legale privitoare la procedura concilierii directe prevăzute de art. 720 indice 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia 20/ A din 14 februarie 2005 admite apelul declarat de pârâta SC A. SA, sucursala Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 1579/ PI din 4 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 2277/Com/2004, pe care o schimbă în tot, şi rejudecând respinge, ca prematură acţiunea înaintată de reclamanta SC V.V. SRL Sânnicolau Mare, împotriva pârâtei SC A. SA, sucursala Timişoara, pentru pretenţii.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 46.862.270 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta SC V.V. SRL Sânnicolau Mare criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând, în esenţă, că, instanţa de apel prin soluţia pronunţată, de respingere ca prematur introdusă a făcut o greşită aplicare a legii, reţinând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe, conform art. 720 indice 1 C. proc. civ., cu toate că la dosar există procesul verbal de conciliere încheiat şi înregistrat sub nr. 343 din 29 ianuarie 2004, (dosar apel) la sediul pârâtei.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta solicită admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
Recursul reclamantei este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod greşit a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o soluţie netemeinică şi nelegală.
Astfel, prin procesul – verbal încheiat şi înregistrat la 29 ianuarie 2004 la sediul pârâtei, aflat la dosarul de apel, rezultă, fără echivoc că între părţi a avut loc concilierea efectivă şi nemijlocită, fiind îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe conform art. 7201 C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea, pentru cele ce preced, recursul declarat de reclamantă va fi admis, va fi casată Decizia atacată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.I. SRL Sânnicolau Mare.
Casează Decizia nr. 20/ A din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4290/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4294/2005. Comercial → |
|---|
