ICCJ. Decizia nr. 4311/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4311/2005
Dosar nr. 9434/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 181 din 5 februarie 2004, Tribunalul Prahova, secţia comercială a admis acţiunea reclamantei SC S. SA Ploieşti şi a obligat pârâta P.M.P. să plătească acesteia suma de 2.312.377.309 lei contravaloare lucrări salubritate efectuate în perioada mai – iunie 2000, la R.T., precum şi suma de 1.536.418.533 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
S-a reţinut că pretenţia reclamantei este întemeiată.
Astfel, prin adresa nr. 2481 din 2 mai 2000, pârâta şi-a dat acordul de începere, de către reclamanta SC S. SA Ploieşti, a lucrărilor de îndepărtare a deşeurilor depuse pe şoseaua de centură de est.
Ulterior, la data de 9 mai 2000, s-a întocmit procesul verbal, prin care s-a stabilit obligaţia pârâtei de salubrizare a zonei riverane rampei de gunoi, în termen de o lună.
În baza celor două înscrisuri, reclamanta a efectuat lucrări de salubrizare în zonele menţionate.
La 26 iunie 2000, prin adresă, pârâta a dispus sistarea lucrărilor până la clarificarea problemelor legate de plata acestora.
Facturile fiscale emise de reclamantă pentru plata lucrărilor efectuate nu au fost onorate de pârâtă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 455 din 14 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că:
- în mod greşit a fost respinsă excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi cea privind nerespectarea prevederilor art. 720 alin. (1) C. proc. civ.;
- în mod greşit s-a reţinut existenţa acordului de voinţă privind încheierea unui contract de mandat comercial, confirmarea efectuării lucrărilor şi confirmarea facturilor;
- în mod greşit pârâta a fost obligată la plată pentru lucrări ce erau în sarcina reclamantei, în calitatea sa de administrator al R.T.;
- greşita reţinere, de către instanţa de fond, a incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 36 C. com.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de data sesizării instanţei (dosar fond) şi data naşterii obligaţiei de plată (dosarul de fond), rezultă că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost corect respinsă, aşa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
Totodată, reclamanta a făcut dovada concilierii prealabile, aşa încât şi această critică se constată a fi neîntemeiată.
Din actele dosarului a rezultat efectuarea lucrărilor de către reclamantă, la cererea pârâtei, la un obiectiv ce ieşise din administrarea SC S. SA. Aceste lucrări erau necesare, aşa cum rezultă din raportul de expertiză. Totodată, facturile emise de reclamantă, în baza situaţiei de lucrări avizată de inspectorul primăriei, au fost înregistrate în contabilitatea pârâtei.
Prin urmare, recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestor din urmă critici, Decizia atacată nefiind supusă cazului de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de pârâtă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P.M.P., împotriva deciziei nr. 455 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4310/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4313/2005. Comercial → |
|---|
