ICCJ. Decizia nr. 4313/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4313/2005
Dosar nr. 10959/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta C.M.F. a solicitat evacuarea pârâtei SC D.B. SRL Techirghiol din spaţiul comercial situat în C.P.S. Techirghiol.
Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 1392/2003 înregistrat la 24 februarie 2003.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere din 26 mai 1999, care a încetat prin ajungere la termen însă pârâta refuză să predea spaţiul fiind notificată de mai multe ori.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1081 din 9 februarie 2004 a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în C.P.S. Techirghiol.
A fost admisă şi cererea reconvenţională a pârâtei şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 24.362.382 lei contra-valoare îmbunătăţiri.
S-a luat act de renunţarea pârâtei la capătul de cerere privind lipsa de folosinţă a bunurilor din spaţiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că locaţiunea a încetat şi că pârâta nu mai are nici un titlu pentru a rămâne în spaţiu astfel că se aplică dispoziţiile art. 143 C. civ.
În legătură cu cererea reconvenţională s-a apreciat că pârâta a făcut îmbunătăţiri în valoare actualizată de 24.362.382 lei respectiv înlocuirea tâmplăriei şi montarea de jaluzele care trebuie achitate de reclamantă care beneficiază de aceste îmbunătăţiri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta susţinând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra spaţiului în litigiu iar expertiza a stabilit indici de actualizare cu inflaţia fără a ţine seama de relaţiile de la I.N.S.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 272 din 30 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că s-a emis notificare astfel că a încetat tacita relocaţiune şi se aplică dispoziţiile art. 1436 alin. (2) şi art. 1438 C. civ.
Referitor la expertiză s-a apreciat că aceasta a fost avută în vedere de instanţa de fond şi că a fost corect aplicat indicele de inflaţie.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că nu s-a stabilit calitatea de proprietar a reclamantei şi că nu a fost corect stabilită valoarea îmbunătăţirilor în raport de indicii de inflaţie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contractul de locaţiune se poate încheia şi de un neproprietar al bunului închiriat, proprietatea nefiind o condiţie necesară pentru valabilitatea contractului de închiriere.
De altfel pârâta trebuia să-şi pună această problemă la data încheierii contractului şi nu după expirarea acestuia.
Aşadar critica privind neverificarea calităţii de proprietar a reclamantei, locator, nu este întemeiată şi nici cea a pretinsei lipse de calitate procesuală activă pornind de la faptul că reclamanta nu ar fi proprietar.
Nefăcând astfel de verificări, instanţele nu au încălcat dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., întrucât rolul activ al judecătorului se circumscrie limitelor acţiunii cu care a fost investit şi aceasta era o acţiune în evacuare pentru lipsa titlului.
Pârâta a pierdut titlul care îi îngăduia să ocupe spaţiul prin expirarea contractului de închiriere şi este fără relevanţă că instanţele ar fi reţinut greşit sau neprobat că reclamanta este proprietarul spaţiului câtă vreme au statuat corect că pârâta nu mai are un titlu pentru a rămâne în spaţiu.
Au fost aplicate corect dispoziţiile art. 1431 şi art. 1436 C. civ.
Cea de-a doua critică ce vizează mai ales temeinicia soluţionării cererii reconvenţionale referindu-se la calculul actualizării valorii îmbunătăţirilor va fi analizată doar din perspectiva administrării probei cu expertiză, a legalităţii acesteia, respectiv a respectării dispoziţiilor art. 212 C. proc. civ.
Se constată că au fost lămurite toate aspectele reprezentând obiectivele expertizei şi s-a răspuns la obiecţiunile de reactualizare a valorii îmbunătăţirilor conform indicilor de inflaţie rezultaţi din actul depus la dosar nefiind ignorat acest act aşa cum pretinde recurenta pârâtă.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D.B. SRL Techirghiol, împotriva deciziei nr. 272/ COM din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4311/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4315/2005. Comercial → |
|---|
