ICCJ. Decizia nr. 4317/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4317/2005
Dosar nr. 11104/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Buzău la 28 august 2003, reclamanta SC V. SA Buzău, în contradictoriu cu pârâtele SC C.P. SA Buzău şi SC A.D. SA Colibaşi, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele să-i înlocuiască autovehiculul D.S.C.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 734 din 7 iulie 2004, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi a respins ca tardiv înregistrată acţiunea.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 767 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa reţinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate.
Împotriva celei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegaliate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de reclamantă se încadrează în art. 304.9 C. proc. civ., recurenta invocând greşita aplicare de către ambele instanţe a dispoziţiilor decretului Lege nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă, cu referire la termenul de prescripţie aplicabil în cazul viciilor ascunse.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Situaţia de fapt configurată de probatoriul administrat în cauză este următoarea:
- reclamanta a achiziţionat de la pârâta SC A.D. SA Colibaşi un autoturism D.S.C., conform datelor inserate în factura fiscală din 13 februarie 2001.
- constatând deficienţe la sistemul de rulare, reclamanta a sesizat acest fapt la 22 februarie 2001, conform menţiunilor înscrise în cartea de garanţie.
- la data de 12 septembrie 2001 s-a întrunit pentru prima dată comisia de analiză tehnică iar la data de 13 august 2002, a doua oară, conform proceselor verbale existente la dosar.
Potrivit art. 5 din decretul Lege nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiunea referitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate se prescrie prin trecerea unui termen de 6 luni în cazul în care viciile nu au fost ascunse prin viclenie.
În mod legal şi temeinic ambele instanţe au reţinut că, în raport de data la care au fost descoperite şi semnalate viciile autoturismului, 22 februarie 2001, acţiunea a fost introdusă cu foarte mare întârziere, la 28 august 2003, cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de textul de lege mai sus evocat.
De asemenea, susţinerea recurentei potrivit căreia instanţele nu au aplicat dispoziţiile OG nr. 21/1992 şi HG nr. 39/1995 nu poate fi primită, aceste acte normative nefiind incidente întrucât nu conţin reglementări care să afecteze aplicarea şi întinderea termenului de prescripţie.
Aşa fiind, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 767 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4315/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4319/2005. Comercial → |
|---|
