ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4327/2005
Dosar nr. 1900/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Cluj Napoca la 18 octombrie 2004, reclamantul M.M.C.V., în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.T.N. SA, sucursala D.F.E.E. Cluj, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să încheie cu reclamantul contractul de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentele situate în Cluj Napoca, str. Alexandru Vaida Voievod, cu cheltuieli de judecată aferente.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa nr. 346 din 12 ianuarie 2005, a respins acţiunea.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că locuinţa deţinută de reclamant a intrat în patrimoniul pârâtei în 1996, prin operaţiunea de cumpărare, că vânzătoarea imobilului nu este antecesoarea în drepturi a pârâtei, situaţie în care în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. ultim din Legea 85/1992, apartamentele în litigiu fiind achiziţionate de pârâtă din fonduri proprii.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul M.M.C.V. a declarat apel.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a calificat cererea, din apel în recurs, şi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj Napoca prin încheierea nr. 937/ R din 1 aprilie 2005.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă sunt incidente, cât priveşte competenţa materială, dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea 195/2004.
Împotriva încheierii de declinare a competenţei mai sus evocată a declarat recurs reclamantul M.M.C.V. criticând-o pentru nelegalitate, invocând ca temei dispoziţiile art. 304.9 C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea invocă excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei în soluţionarea prezentei cauze.
Premisele invocării unei atare excepţii rezidă în natura cauzei deduse judecăţii.
Temeiul pricinii de faţă este un contract de închiriere încheiat între angajator şi angajat în baza unui contract de muncă.
Deşi nu sunt prevăzute expres ca acte şi /sau fapte de comerţ raporturile juridice ce formează obiectul judecăţii de faţă se înscriu, ca accepţiune, în dispoziţiile art. 3 şi 4 C. com., contractul de muncă putând a fi privit ca fenomen economic perceput în toată complexitatea sa, raporturile de muncă fiind generatoare de obligaţii juridice cu valenţe economice.
Aşa fiind, contractul de închiriere fiind subsecvent contractului de muncă, urmează aceleaşi reguli în stabilirea identităţii de natură juridică.
Prin urmare, dată fiind natura comercială a cauzei şi a obiectului său, obligaţia de a face, în raport de art. 2 C. proc. civ., competenţa materială a soluţionării pricinii în primă instanţă aparţine tribunalului.
În considerarea celor ce preced, Curtea va admite recursul, va casa atât încheierea recurată cât şi sentinţa nr. 346 din 12 ianuarie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca şi va trimite cauza Tribunalului Cluj pentru a soluţiona pricina, în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.M.C.V., împotriva încheierii nr. 937/ R din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, casează sus-numita încheiere şi sentinţa nr. 346 din 12 ianuarie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca şi trimite cauza pentru soluţionare în fond la Tribunalul Cluj Napoca, ca primă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4390/2005. Comercial → |
|---|
