ICCJ. Decizia nr. 4390/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4390/2005
Dosar nr. 76/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5746 pronunţată de Judecătoria Baia – Mare în şedinţa Camerei de Consiliu din 28 septembrie 2004 a fost admisă cererea formulată de creditoarea E.K., cu domiciliul ales în Braşov, prin executorul judecătoresc M.M., împotriva debitoarei SC T.T.P. SRL cu sediul în Baia – Mare, în sensul că a încuviinţat executarea silită a actului de garanţie imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 de către notarul public M.B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Baia – Mare, executorul judecătoresc M.M., a solicitat încuviinţarea executării silite potrivit art. 3731 C. proc. civ., iar în baza titlului executoriu reprezentat de actul de garanţie imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 de notarul public M.B., investit cu formulă executorie, s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 269, 372, 374 şi 376 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 570 din 2 decembrie 2004 a respins apelul declarat de debitoarea SC R.P. SRL, împotriva încheierii civile nr. 5746 din 28 septembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 7957/2004 al Judecătoriei Baia – Mare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că prin cercetarea condiţiilor de fond şi formă ce trebuie analizate de instanţa de executare la încuviinţarea cererii de executare silită s-a constatat că acestea au fost îndeplinite, fiind respectate dispoziţiile art. 3711 – 374 C. proc. civ. Creditoarea a solicitat aducerea la îndeplinire prin executare silită a obligaţiei stabilite în sarcina debitoarei printr-un titlu executoriu, investit cu formulă executorie, aşa cum sunt reglementările cuprinse în art. 269 C. proc. civ. Apărarea formulată de apelantă în sensul că executarea silită nu se poate realiza întrucât creanţa nu este exigibilă este nefondată, cunoscut fiind faptul că o creanţă este exigibilă dacă este scadentă, deci când termenul pentru plata ei este împlinit, ori în speţă obligaţia principală este ajunsă la termen, dovada fiind invocarea existenţei compensării convenţionale a acestei sume în acţiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2004 la Tribunalul Maramureş.
Împotriva deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs debitorul SC R.P. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectele că actul de garanţie imobiliară din 10 aprilie 2004 nu are caracterul unui titlu executoriu, nu include o creanţă certă şi exigibilă, situaţie în care nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 379 alin. (1) C. proc. civ., pentru a putea fi pornită urmărirea silită, iar o analiză corectă a izvorului obligaţional conduce la concluzia încetării garanţiei constituită prin actul în discuţie, fiind invocate ca temei de drept dispoziţiile art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. De asemenea, în temeiul art. 300 alin. (3) C. proc. civ., a mai fost solicitată suspendarea executării încheierii din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Baia Mare şi a deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, până la soluţionarea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de debitorul SC R.P. SRL Baia Mare, pentru următoarele considerente.
Prin încheierea din şedinţa de la 24 februarie 2005, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a luat act de renunţarea la judecata cererii de suspendare a executării silite a încheierii din 28 septembrie 2004 a Judecătoriei Baia – Mare şi a deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, formulată de recurenta SC R.P. SRL Baia Mare.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor existente conform actului de garanţie imobiliară autentificat la Notarul public M.B., fiind încuviinţată executarea silită cu respectarea dispoziţiilor imperative care guvernează materia executării silite.
Este de necontestat că prin actul de garanţie imobiliară autentificat la 10 aprilie 2001 la Biroul Notarului Public M.B. din Baia Mare, SC T.T.P. SRL, prin reprezentantul legal, a garantat cu terenul şi construcţiile descrise în conţinutul actului, până la nivelul sumei de 115.000 mărci germane, echivalentul a 1.472.575.000 lei, relaţiile contractuale cu E.K. Prin libera manifestare de voinţă, părţile semnatare a documentului expus anterior, au convenit că acesta constituie titlu executoriu în condiţiile Legii nr. 36/1995, putând fi solicitată investirea cu formulă executorie şi executarea silită a terenului şi construcţiilor aduse garanţie, pentru acoperirea eventualelor pagube. Întrucât la momentul scadenţei obligaţiei de plată principală împrumutul nu a fost restituit, creditoarea a solicitat executarea silită a contractului de garanţie imobiliară.
Actele depuse de debitoare în faza procesuală a recursului, nu sunt de natură a împiedica realizarea dreptului conferit creditoarei de titlul executoriu în cauză.
Amplu documentat şi bine argumentat instanţa de apel, pe baza întregii documentaţii existente, a stabilit că obligaţia principală este ajunsă la termen, creanţa fiind certă şi exigibilă. Prin încuviinţarea cererii de începere a procedurii de executare silită, au fost respectate toate normele legale care guvernează materia executării silite, obligaţia fiind certă, lichidă şi exigibilă, stabilită printr-un titlu executoriu, contribuind la realizarea drepturilor recunoscute în contractul părţilor.
Aceste argumente juridice, fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind corect stabilită situaţia de fapt şi de drept, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul SC R.P. SRL cu sediul social în Baia Mare, împotriva deciziei civile nr. 570 din 2 decembrie 2004, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind întrunite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC R.P. SRL Baia Mare, împotriva deciziei nr. 570 din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4394/2005. Comercial → |
|---|
