ICCJ. Decizia nr. 4395/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4395/2005
Dosar nr. 100/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4555/ C din 20 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC U.U. SA cu sediul în Făgăraş Judeţul Braşov, împotriva pârâtei SC C.A.T. SRL cu sediul în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în urma unei comenzi lansată de pârâtă, reclamanta a efectuat pentru aceasta lucrări privind modificări constructive la două vase de fierbere, iar ulterior, datorită unor deficienţe calitative, la unul dintre vasele respective s-au impus remedieri. Pârâta s-a apărat susţinând că între părţi nu a existat nici un înscris din care să rezulte acordul de voinţă al părţilor privind executarea lucrărilor la care face referire reclamanta şi a preţurilor acceptate de părţi. Această apărare însă nu a prezentat relevanţă, dovada raporturilor juridice dintre părţi rezultând din corespondenţa purtată şi din conţinutul sentinţei civile nr. 2562/2003 a Tribunalului Braşov. Apărarea pârâtei referitoare la preţ a fost găsită întemeiată, prin aceea că, deşi reclamanta a executat lucrările în baza unei comenzi lansate de pârâtă, nu a existat un înscris privind preţul convenit pentru executarea lucrării. Pârâta nu a recunoscut sumele pretinse de reclamantă, iar aceasta nu a făcut nici o dovadă cu privire la preţul cuvenit ori acceptarea la plată a facturilor emise.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 232/ AP din 25 noiembrie 2004 a admis apelul declarat de reclamanta SC U.U. SA, împotriva sentinţei comerciale nr. 4555 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea reclamantei, obligând pe pârâtă să plătească sumele de 182.598.853 lei cu titlu de preţ şi 45.362.809 lei cu titlu de dobânzi, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 46.317.200 lei pentru ambele faze procesuale, toate aceste sume în favoarea reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că între părţi au existat raporturi juridice privitoare la executarea lucrărilor de către reclamantă, probate cu toată corespondenţa purtată. Întrucât pârâta nu a acceptat facturile din 11 martie 2002 şi 3 aprilie 2002, în speţă s-a efectuat o expertiză care a stabilit, având în vedere antecalculaţia şi înscrisurile depuse de reclamantă, în lipsa celor două vase care nu se mai aflau la data desfăşurării expertizei la sediul pârâtei, neputând fi examinate, că preţul cu T.V.A. al comenzii este de 186.251.700 lei, conform răspunsului la obiecţiuni. Apărarea pârâtei în sensul că facturile întocmite sunt incomplete neputând fi recunoscute ca documente fiscale este irelevantă, deoarece acţiunea promovată nu este o acţiune în contencios fiscal ci o acţiune cu caracter comercial. Pârâta, în calitatea de beneficiară a lucrărilor executate de reclamantă, are obligaţia să plătească preţul lucrărilor, potrivit art. 1412 C. civ. şi dobânzi comerciale potrivit art. 43 C. com., care prevede curgerea de drept a dobânzilor în materie comercială.
Împotriva deciziei nr. 232/ Ap din 25 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC C.A.T. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că respectiva corespondenţă nu confirmă faptul transmiterii unei comenzi pentru efectuarea de lucrări, nu a existat dovada acceptării preţului, expertiza efectuată prezintă numeroase vicii de procedură cu privire la convocarea părţilor şi a abordat părtinitor constatarea efectuată, greşit nu a fost admisă o nouă expertiză, fără a fi invocate temeiurile de drept ale cererii de recurs.
Intimata – reclamantă SC U.U. SA a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul promovat de reclamanta SC C.A.T. SRL, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC U.U. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 95.836.857 lei şi 86.761.996 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate (respectiv factura din 11 martie 2002 şi factura din 3 aprilie 2002), pretenţii întemeiate pe principiul îmbogăţirii fără just temei prevăzut de art. 992 şi următoarele C. civ., precum şi a sumei de 45.362.809 lei cu titlu de dobânzi legale, calculate în baza OG nr. 9/2000.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, constatând că prin adresa din 19 februarie 2002, pârâta SC C.A.T. SRL a confirmat lansarea comenzii pentru executarea reparaţiei la vasul decantor din inox şi a acceptat preţul propus (dosar nr. 205/AP/C/2004 al Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ). De asemenea în mod corect a fost apreciată poziţia procesuală a pârâtei cu ocazia încercării de soluţionare a litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, prin aceea că în convocarea la conciliere (adresa din 2 decembrie 2002) a fost detaliat debitul şi justificat cu acte, iar la adresa de răspuns din 17 decembrie 2002, pârâta a confirmat această situaţie, din calculele efectuate rezultând o diferenţă în favoarea SC C.A.T. SRL, propunându-se o compensare integrală a obligaţiilor reciproce (dosar nr. 5221/2003 al Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ).
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. Ş.S., precum şi completarea la acest răspuns, sunt amplu argumentate şi bine documentate, fiind oferite răspunsuri clare la toate obiectivele stabilite de instanţă şi la obiecţiunile părţilor. În egală măsură au fost respectate drepturile procesuale ale părţilor cu ocazia efectuării expertizei. Apar nejustificate criticile recurentei referitor la procedura de convocare a părţilor de către expert, deoarece verificând această împrejurare rezultă că părţile au fost legal citate, expertiza s-a desfăşurat la sediul pârâtei SC C.A.T. SRL din satul Corbi Judeţul Braşov, iar din partea pârâtei a fost prezent administratorul societăţii, domnul C.N., aspecte atestate prin procesul verbal din 22 iulie 2004, care constituie anexa 3 a raportului de expertiză judiciară contabilă. Prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2004, instanţa de apel a respins cererea pârâtei pentru efectuarea unei contraexpertize, ca neîntemeiată, cu motivarea că la toate obiectivele şi obiecţiunile admise, s-au dat răspunsuri complete, cu referinţă la întreaga documentaţie depusă de părţi, fiind astfel lămurite toate aspectele în cauză.
Cadrul juridic şi argumentele expuse, determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC C.A.T. SRL să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind întrunite nici una din cerinţele dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 232/ AP din 25 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.A.T. SRL, împotriva deciziei nr. 232 din 25 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4394/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4405/2005. Comercial → |
|---|
