ICCJ. Decizia nr. 4394/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4394/2005
Dosar nr. 86/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2809 din 26 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC G. SA, cu sediul în comuna Popeşti Leordeni, judeţul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtele SC C.C. SA cu sediul în Bucureşti, SC V.E. SRL cu sediul în Bucureşti şi SC B.C.I. SRL cu sediul în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia Comitetului executiv al S.P.C. din 1 iulie 1952 s-a înfiinţat Î.P.A., iar prin Decizia din 1 iulie 1958 s-a înfiinţat Î.L.H.C.O. Ulterior, la data de 1 decembrie 1962 Î.L.H.C.O. a încetat a mai avea fiinţă, comasându-se prin absorbţie cu Î.P.A. Reclamanta a solicitat evacuarea pârâtelor din spaţiul comercial situat în Bucureşti, invocând drept titlu sentinţa civilă nr. 2851/1997 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Din înscrisurile depuse referitor la cele două boxe, cu privire la care se solicită evacuarea, nu sunt menţionate distinct, nu apar identificate în schiţa imobilului, nu s-a depus dovada că hotărârea judecătorească a fost pusă în aplicare, iar adresa privind situaţia unităţilor predate la I.P.C.C. Popeşti Leordeni nu poartă semnătura şi ştampila persoanelor emitente. Pe de altă parte s-a emis o declaraţie de impunere pentru spaţiul comercial H.C.O., pentru pârâta SC C.C. SA, care a obţinut şi certificatul de urbanism din 7 august 1997, emis de C.L.M.B., în cuprinsul căruia se menţionează că H.C.O. este proprietate a SC C.C. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 484 din 8 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC G. SA, împotriva sentinţei comerciale nr. 2809 din 26 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 724/2003, în contradictoriu cu intimatele SC C.C. SA cu sediul în Bucureşti, SC V.E. SRL cu sediul în Bucureşti, SC B.C.I. SRL cu sediul în Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, fiind sesizată cu o cerere de evacuare, se impune limitarea la cercetarea condiţiilor privind evacuarea şi cum pârâta SC C.C. SA invocă la rândul său un titlu de proprietate asupra imobilului iar în privinţa celorlalte două pârâte nu s-a făcut dovada certă că ar ocupa spaţiul comercial (interogatoriile, prin aplicarea articolului 225 C. proc. civ., nefiind coroborate cu alte probe) se impune respingerea apelului.
Împotriva deciziei comerciale nr. 484 din 8 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC G. SA Popeşti Leordeni, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că deşi a fost făcută dovada calităţii de proprietar a spaţiilor comerciale, situate în H.O., prin preluarea activului fostei Î.P.C.C. Bucureşti, conform HG nr. 1353/1990, care la rândul său dobândise în administrare spaţiile în litigiu în baza HG nr. 765/1990, fapt consfinţit şi prin sentinţa civilă nr. 2851 din 18 martie 1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, nu au fost luate în considerare, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC C.C. SA Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut admiterea excepţiei nulităţii cererii de recurs în baza art. 3021 lit. a) şi c) C. proc. civ., iar pe fond respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge excepţia nulităţii cererii de recurs şi recursul declarat de reclamanta SC G. SA Popeşti Leordeni, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori pentru persoanele juridice denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, Cod fiscal şi contul bancar, precum şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor. Din examinarea documentaţiei existente, rezultă că aceste elemente se regăsesc cu prisosinţă, atât sub aspectul identificării corecte a recurentei reclamante cât şi a detalierii în fapt şi în drept a motivelor de nelegalitate invocate.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, în cadrul litigiului de natură comercială, având ca obiect solicitarea reclamantei SC G. SA de evacuare a pârâtelor din spaţiul situat în Bucureşti, H.O., prin invocarea drept titlu a sentinţei civile nr. 2851 din 18 martie 1997 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti. Din conţinutul sentinţei civile nr. 2851 pronunţată în Şedinţa publică din 18 martie 1997 de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, hotărâre definitivă prin neapelare, reiese că a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC G. SA cu sediul în comuna Popeşti Leordeni, împotriva pârâtei SC D. SA Bucureşti şi SC C.C. SA Bucureşti, în sensul că pârâtele au fost obligate să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei, situate în Bucureşti, H.O.
În mod constant, pârâta SC C.C. SA în toate fazele procesuale, prin întâmpinările şi actele depuse, a precizat că este adevărata proprietară a spaţiului comercial litigios, invocând în apărarea sa certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din data de 22 iulie 1996, eliberat de M.A.A. La pct. 1 din acest certificat este indicat obiectivul H.O., cu adresa în str. Câmpul Moşilor, având o suprafaţă de 25.402 m.p. şi o valoare conform HG nr. 834/1991 de 119.452.905 lei (dosar nr. 724/2003 al Tribunalului Bucureşti secţia a VI-a comercială). Aceiaşi situaţie este atestată şi de declaraţia de impunere pentru stabilirea impozitelor pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice, datorat în temeiul OG nr. 36/2002, privind impozitele şi taxele locale, înregistrată sub nr. 589 din 29 ianuarie 2003 la Primăria sector 2 Bucureşti, direcţia impozite şi taxe locale pentru persoane juridice.
Raţiunile juridice expuse anterior, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC G. SA cu sediul social în comuna Popeşti Leordeni, judeţul Ilfov, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia comercială nr. 484 din 8 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G. SA Popeşti Leordeni, împotriva deciziei nr. 484 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4390/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4395/2005. Comercial → |
|---|
