ICCJ. Decizia nr. 4316/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4316/2005
Dosar nr. 11087/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 februarie 2003, reclamanta R.N.P. R. – D.S. Târgu Jiu, fostă D.S. Gorj a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.P. P. Bucureşti, sucursala P. Târgu Jiu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceasta să fie obligată să refacă vegetaţia forestieră şi să o predea la încheierea stării de masiv aptă pentru a fi condusă până la vârsta exploatării economice şi tehnice pentru o suprafaţă de 46,2 ha.
Prin sentinţa comercială nr. 12 din 14 aprilie 2004, Judecătoria Târgu Cărbuneşti a admis excepţia prematurităţii şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibile excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi acţiunea, ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii etapei concilierii directe şi, în aceste condiţii, excepţiile, cea a prescripţiei dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale pasive nu puteau fi analizate decât în contextul unei acţiuni formulate cu respectarea procedurii prealabile a concilierii.
Prin Decizia nr. 392 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a anulat-o şi a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 15 noiembrie 2004.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că obiectul acţiunii, aşa cum a fost formulat de reclamantă şi care nu a fost modificat pe tot parcursul procesului nu este unul evaluabil în bani şi, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., cum greşit a reţinut şi instanţa de fond, respingând acţiunea, al cărui obiect îl constituie o veritabilă „obligaţie de a face", ca fiind prematur introdusă, pe cale de excepţie, fără a fi cercetată cauza pe fond.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că obiectul acţiunii reclamantei nu este evaluabil în bani şi, ca atare, nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., întrucât obiectul acţiunii îl constituie refacerea vegetaţiei forestiere şi nu se poate spune că această lucrare nu poate fi evaluabilă în bani, costul lucrării putând fi calculat fără discuţie de către reclamantă, pe baza unor devize de antecalculaţie, mai ales că există o serie de ordine ale ministerului de resort care stabilesc modul de calcul.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea acţiunii introductive, care nu a fost modificată, rezultă că obiectul acesteia îl constituie obligarea pârâtei la refacerea vegetaţiei forestiere şi predarea la încheierea stării de masiv, aptă pentru a fi condusă până la vârsta exploatării economice şi tehnice, deci, într-adevăr, o veritabilă obligaţie de a face, împrejurare în care, neaflându-ne în prezenţa unei acţiuni evaluabile în bani, în mod corect instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., care prevăd ca o procedură prealabilă introducerii acţiunii, încercarea din partea reclamantei de soluţionare a litigiului pe calea concilierii directe.
Prin urmare, tot corect a reţinut şi că instanţa de fond a procedat greşit soluţionând cauza pe cale de excepţie, prin respingerea acţiunii cu motivarea că acţiunea a fost prematur introdusă, fără a mai cerceta cauza pe fond.
Astfel fiind, faţă de cele mai sus arătate, urmează ca recursul pârâtei să fie respins ca nefondat şi va fi menţinută ca fiind legală hotărârea pronunţată de curtea de apel, prin care, drept consecinţă a admiterii apelului reclamantei, a fost casată sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi s-a fixat termen pentru evocarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 392 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4314/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Comercial → |
|---|
