ICCJ. Decizia nr. 4375/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4375/2005
Dosar nr. 9586/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3026 pronunţată în Şedinţa publică din 2 martie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul M.B. prin P.G. în contradictoriu cu pârâtele SC S.M.I.E. SRL cu sediul în Bucureşti, O.N.R.C. cu sediul în Bucureşti şi O.R.C.T.B. cu sediul în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în condiţiile în care debitele invocate de către reclamant sunt prescrise faţă de dispoziţiile decretului nr. 167/1958 art. 1 şi 3 cererea reclamantului este neîntemeiată, din moment ce dreptul de a cere executarea silită s-a prescris conform art. 6 din acelaşi act normativ. De asemenea a prezentat relevanţă juridică şi împrejurarea că societatea comercială pârâtă nu a fost radiată iar încheierea judecătorului delegat nu este definitivă, în condiţiile în care reclamantul nu a justificat o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 349 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta M.B. prin P.G., împotriva sentinţei comerciale nr. 3026 din 02 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că nu este justificată critica referitoare la întreruperea cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită conform art. 4052 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, deoarece această modificare a cursului prescripţiei operează condiţionat de îndeplinirea cerinţei ca cererea de executare să nu fi fost respinsă, anulată, perimată sau să nu fi renunţat la ea, aspecte care nu au fost dovedite de apelantă. S-a mai reţinut că, în raport de data pronunţării sentinţei civile nr. 3051 din 30 iunie 1998, ca temei al creanţei apelantului şi data formulării cererii de executare silită, 5 februarie 2003, dreptul de a cere executarea silită este prescris conform art. 405 alin. (1) C. proc. civ., fiind formulată cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Pe de altă parte, dispoziţiile OG nr. 61/2002, care reglementează colectarea creanţelor bugetare, referitoare la dreptul de a cere executarea silită, nu sunt aplicabile în speţă, întrucât creanţa provenind din titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 3051 din 30 iunie 1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia comercială, nu este creanţă bugetară, iar colectarea creanţelor bugetelor locale este supusă unei proceduri speciale reglementată de OG nr. 39/2003.
Împotriva deciziei comerciale nr. 349 din 23 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a declarat recurs reclamantul M.B. prin P.G., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în mod greşit considerându-se că nu a fost făcută dovada întreruperii cursului prescripţiei iar sumele datorate şi încasate de la societate nu sunt venituri publice, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul declarat de reclamanta M.B., pentru următoarele considerente. Apare de necontestat că reclamanta M.B., prin reprezentant legal, a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea nulităţii radierii SC S.M.I.E. SRL, potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 428 din 27 iunie 2002, pentru aprobarea OUG nr. 181/2001, privind modificarea şi completarea Legii nr. 314/2001, pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, care prevăd că radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă că prin încheierea nr. 2304 din 5 martie 2002, judecătorul delegat la R.C. a constatat dizolvarea de drept a societăţii SC S.M.I.E. SRL, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 314/2001 modificată şi a dispus radierea din R.C. în condiţiile art. 5 din aceiaşi lege. Dar, la O.R.C.M.B. s-a depus recurs împotriva acestei încheieri, înregistrat la 26 martie 2002, care raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 314/2001 a fost înaintat spre soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, aşa cum a comunicat reclamantei cu din 1 septembrie 2003, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti (dosar nr. 15030/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială). Nu a fost făcută dovada în ce sens a soluţionat instanţa de recurs cererea cu care a fost investită, context în care radierea intimatei nu a fost operată în R.C.
Corect, instanţele judecătoreşti anterioare, au apreciat că, sentinţa civilă nr. 3057, pronunţată la data de 30 iunie 1998 de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin care a fost admisă acţiunea în pretenţii promovată de P.M.B., împotriva pârâtei SC S.M.I.E. SRL, ca temei al creanţei deduse executării, intră sub incidenţa dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 405 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Aceste argumente juridice fac ca toate criticile formulate de recurentă, să fie nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei comerciale nr. 349 din 23 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind întrunite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 349 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4373/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4376/2005. Comercial → |
|---|
