ICCJ. Decizia nr. 4381/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4381/2005
Dosar nr. 10841/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 decembrie 2003 Judecătoria Buftea a încuviinţat executarea silită imobiliară la cererea creditoarei B.I.R., sucursala Bucureşti, prin lichidator SC M.S. SA în contradictoriu cu debitoarea SC I.I.H. Bucureşti cu privire la suma de 1.100.253.319,98 lei, reprezentând credit restant şi dobândă aferentă, stabilite prin sentinţa civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, reţinând că, creanţa este certă, lichidă şi exigibilă şi astfel sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3731 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri debitoarea a declarat apel, arătând că această cerere de încuviinţare a executării silite imobiliare este perimată de drept deoarece au trecut mai mult de 6 luni de la data când creditoarea avea posibilitatea să formuleze o asemenea cerere, sentinţa de mai sus rămânând în nelucrare timp de doi ani şi o lună.
Totodată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei-creditoare motivat de faptul că la data de 23 februarie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia VII-a comercială, a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 446/2000, pronunţată în dosarul nr. 5615/2000 privind falimentul creditoarei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 441 din 18 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 556/2004 a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lichidatorului şi apelul declarat ca nefondat.
Pronunţând această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că lichidatorul creditoarei avea calitatea de reprezentant atât la momentul formulării cererii de încuviinţare a executării silite cât şi la momentul soluţionării apelului.
Cu privire la fondul cauzei a reţinut că perimarea ce operează în faza de executare silită este reglementată de art. 389 C. proc. civ., ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, deoarece nu există nici un act de executare, de la îndeplinirea căruia să fi trecut mai mult de 6 luni, fără să fi urmat alte acte de urmărire şi nu este împlinit nici termenul de prescripţie de a cere executarea silită de 3 ani, atâta timp cât, titlul executoriu este sentinţa civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 11 noiembrie 2003.
În termen legal debitoarea a formulat recurs susţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ., deoarece textul respectiv nu precizează în ce fază de judecată sunt aplicabile, iar în materie comercială termenul de perimare este de 6 luni.
Mai arată că sunt aplicabile şi prevederile art. 405 alin. (1) şi 3 C. proc. civ., pentru că au trecut 3 ani de la data rămânerii definitive a sentinţei nr. 8561 din 5 noiembrie 2001 împlinindu-se astfel termenul de prescripţie de 3 ani.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an în materie civilă şi timp de 6 luni în materie comercială.
Perimarea este o sancţiune care determină stingerea procesului civil sau comercial, ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor, ori în cazul de faţă nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege susmenţionat invocat de debitoare în cererea sa de recurs.
Nici dispoziţiile referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită prevăzute de art. 405 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite pentru că cererea de executare a fost formulată de creditoare la 11 noiembrie 2003, iar titlul executoriu îl reprezintă sentinţa civilă nr. 8561 din 5 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1271 din 25 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani şi faţă de faptul că dreptul creditoarei s-a născut la 25 octombrie 2002, ceea ce înseamnă că s-a respectat termenul de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958.
Faţă de cele ce preced, rezultă că instanţa de apel a pronunţat Decizia atacată cu aplicarea şi interpretarea judicioasă a legii, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC I.I.H. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 441 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4384/2005. Comercial → |
|---|
