ICCJ. Decizia nr. 4504/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4504/2005
Dosar nr. 2322/2002
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1678 din 17 martie 2000, Judecătoria Brăila a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T.S. SRL Brăila, împotriva pârâtei SC M.C. SRL Brăila pentru evacuarea acesteia din spaţiul comercial situat în Brăila Str. Progresului, ca fără obiect, întrucât la 1 noiembrie 1999 pârâta a predat spaţiul comercial.
Totodată a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă pentru contravaloarea îmbunătăţirilor şi daunelor produse prin deprecierea produselor ca urmare a întreruperii furnizării energiei electrice.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 6 iulie 2000, Tribunalul Brăila a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa şi a reţinut cauza pentru rejudecare ca instanţă de fond.
Prin sentinţa nr. 50 din 24 ianuarie 2001, Tribunalul Brăila a respins acţiunea principală ca rămasă fără obiect.
Totodată, a respins cererea reconvenţională ca nefondată şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.053.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel.
Prin Decizia nr. 451 din 1 iunie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul pârâtei, reţinând că lucrările de amenajare a spaţiului comercial sunt voluptorii.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei decizii a fost respins prin Decizia nr. 5733 din 8 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că din probele administrate (chitanţe, facturi, declaraţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză) rezultă că într-adevăr s-au efectuat lucrări de îmbunătăţire şi amenajare a spaţiului comercial dar acestea sunt voluptorii.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat contestaţie în anulare.
Prin Decizia nr. 425 din 3 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis contestaţia în anulare, a anulat Decizia nr. 5733 din 8 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială şi a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 22 aprilie 2004, cu citarea părţilor.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat.
Într-adevăr, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului inclusiv raportul de expertiză tehnică rezultă că pentru a putea obţine avizele şi autorizaţiile prevăzute de lege în vederea desfăşurării activităţii comerciale pârâta a efectuat pe cheltuiala sa lucrări de îmbunătăţiri şi amenajări la spaţiul comercial închiriat, acesta neputând fi folosit în starea în care se afla.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că s-au efectuat lucrări evaluate la suma de 6.005.543 lei constând în racordarea spaţiului comercial la conducta de apă, turnarea pardoselii de beton, înlocuirea uşii şi ferestrei existente cu altele din metal şi închiderea uşii care comunica cu restul imobilului.
Din suplimentul la raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 19 aprilie 2001 (dosar nr. 533/2001, Curtea de Apel Galaţi) rezultă că proprietarul nu a predat spaţiul închiriat în stare normală de folosinţă pentru destinaţia de spaţiu comercial şi din această cauză pârâta a fost nevoită să execute lucrări de construcţii şi instalaţii pentru funcţionarea societăţii.
De asemenea, rezultă că aceste lucrări au fost executate cu acordul proprietarului care locuia în aceeaşi curte cu imobilul închiriat de pârâtă.
Fiind vorba de amenajări necesare pentru folosirea spaţiului în scopul pentru care s-a închiriat instanţele au calificat în mod greşit aceste lucrări ca fiind voluptorii.
În consecinţă, pârâta este îndreptăţită să pretindă contravaloarea acestor lucrări, la valoarea actualizată prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică la 8 noiembrie 2000, respectiv 7.918.058 lei.
În ceea ce priveşte pretenţia pârâtei privind daunele pretinse pentru marfa perisabilă degradată şi pentru nefuncţionarea societăţii a fost în mod corect respinsă întrucât nu a fost dovedită.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită recursul pârâtei, să se modifice Decizia, să se admită apelul pârâtei, să se schimbe în parte sentinţa şi să se admită în parte cererea reconvenţională obligând reclamanta-pârâtă SC T.S. SRL Brăila la plata sumei de 7.918.058 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. SC T.S. SRL Brăila, urmează să fie obligată la plata sumei de 3.619.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul - reconvenţional SC M.C. SRL Brăila, împotriva deciziei nr. 451 din 1 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi şi schimbă în parte sentinţa nr. 50 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Brăila şi admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă. Obligă reclamantul să plătească suma de 7.918.058 lei vechi cu titlu de despăgubiri plus 3.619.000 lei vechi cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4503/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4511/2005. Comercial → |
|---|
