ICCJ. Decizia nr. 4503/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4503/2005
Dosar nr. 1784/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 197 din 8 noiembrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA Turda, împotriva pârâtei SC M.R. SRL Cluj Napoca, ca fiind neîntemeiată, acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie încheiat între părţi la data de 18 noiembrie 2003.
Prin încheierea interlocutorie din 18 octombrie 2004 instanţa a respins cererea de intervenţie principală formulată în cauză de către numitele D.M. şi P.L.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă, întrucât a solicitat a se constata nulitatea absolută a unui contract, iar constatarea acestei nulităţi poate fi cerută de orice persoană interesată, deci şi de către reclamantă. Pe fond, acţiunea este neîntemeiată, pentru că în speţă nu se poate pune problema nulităţii absolute a contractului, deoarece interesul ocrotit de legiuitor este unul particular, iar nu unul general, care să atragă sancţiunea nulităţii absolute.
Prin Decizia civilă nr. 86 din 7 martie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a anulat-o şi evocând fondul a respins acţiunea reclamantei, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active;
A admis cererile de intervenţie principală formulate de intervenientele D.M. şi P.L. şi, în consecinţă, a anulat contractul de garanţie reală mobiliară încheiat de reclamantă la data de 18 noiembrie 2003, accesoriu contractului de finanţare şi a dispus radierea înscrierii acestui contract, din A.E.G.R.M.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut privind excepţia lipsei calităţii procesuale active, că nu există identitate între reclamantă şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, dispoziţiile art. 115 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, recunoscând acest drept doar pe seama acţionarilor societăţii şi numitele D.M. şi P.L. sunt acţionare ale reclamantei şi au interes în susţinerea cererii de intervenţie principală formulată în cadrul litigiului dintre reclamantă şi pârâtă;
Pe fond, probele administrate au relevat că, în speţă, contractul de garanţie reală mobiliară a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 115 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, directorul societăţii reclamante procedând la constituirea garanţiei reale mobiliare asupra activelor acesteia fără a avea în prealabil acordul acţionarilor exprimat în cadrul adunării generale extraordinare, deşi vizează peste 20 % din activele imobilizate ale unei societăţi deţinute public.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei şi al intervenientei şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de intervenţie principală şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta – pârâtă susţine în motivarea recursului său că, urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţa în mod corect a respins cererea introductivă a acesteia, însă greşit a admis cererile de intervenţie, dispunând anularea (nulitatea relativă) a contractului, deoarece sancţiunea deşi corectă teoretic, pentru că se ocroteşte un interes particular, nu a fost cerută nici de reclamantă şi nici de interveniente, acestea neinvestind instanţa cu anularea contractului de garanţie, astfel încât prin Decizia atacată instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, administratorii pot încheia acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, date în condiţiile prevăzute la art. 115.
OUG nr. 28/2002 aflată în vigoare la data încheierii contractului în discuţie, la art. 115 alin. (1) instituie o reglementare şi mai restrictivă, cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească societăţile comerciale deţine public, în sensul că prevede că actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar 20 % din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele pot fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
Alin. (3) al aceluiaşi articol dispune că, în cazul încălcării prevederilor alin. (1), oricare dintre acţionari poate solicita instanţei judecătoreşti anularea actului juridic încheiat şi urmărirea administratorilor pentru repararea prejudiciului cauzat societăţii.
Din examinarea textului mai sus menţionat, se constată că prin folosirea sintagmei „poate solicita" legiuitorul a instituit doar aparent sancţiunea nulităţii relative, pentru că o lege nu se interpretează printr-un singur articol şi pentru a determina spiritul legii, articolele se interpretează unele prin altele, pentru a se stabili care a fost intenţia legiuitorului, ori, în cazul protecţiei drepturilor acţionarilor, atunci când este vorba despre drepturile lor patrimoniale, legiuitorul nu poate institui decât un sistem imperativ de protecţie.
Ca atare, în cauză, deşi prin cererile de intervenţie accesorie s-a cerut într-o formulare inexactă să se constate nulitatea absolută a contractului în discuţie, corect a invocat drept temei legal art. 115 alin. (3) din OUG nr. 28/2002, care prevede „anularea actului juridic", deci, în speţă, a contractului şi, prin urmare, faţă de considerentele mai sus arătate, instanţa apreciază că nu se poate afirma justificat că soluţia pronunţată de curtea de apel, de admitere a cererilor de intervenţie şi anularea contractului de garanţie reală imobiliară este greşită, în sensul că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, cu atât mai mult, cu cât, soluţia pronunţată de instanţă este contestată, ca nefiind legală.
Astfel, probele administrate în cauză, au relevat că, în speţă, contractul de garanţie reală imobiliară a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, întrucât directorul general al societăţii reclamate, procedând la constituirea garanţiei reale imobiliare asupra activelor acesteia, nu a avut în prealabil acordul acţionarilor exprimat în cadrul adunării generale extraordinare, deşi aceasta a vizat peste 20 % din activele societăţii.
În consecinţă, reţinându-se că recursul formulat în cauză de pârâtă nu este fondat, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pe dispoziţiile căruia s-a întemeiat iar hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică, se va respinge recursul pârâtei SC M.R. SRL Turda, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâta SC M.R. SRL Turda, împotriva deciziei nr. 86 din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4462/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4504/2005. Comercial → |
|---|
