ICCJ. Decizia nr. 4514/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4514/2005
Dosar nr. 1746/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1988 din 9 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a admis cererea formulată de reclamanta SC I. SRL Bucureşti, obligând pe pârâta SC F. SA Bucureşti, în calitate de vânzător, să procedeze la vânzarea valabilă către reclamantă în calitate de cumpărător a imobilului în construcţie situat în Bucureşti, care a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 1 martie 1999.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC F. SA.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 20.567.900 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Prin Decizia nr. 85 din 4 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii principale formulată de reclamanta SC I. SRL, împotriva pârâtei SC F. SA Bucureşti.
Totodată, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC F. SA şi a dispus evacuarea reclamantei din spaţiul situat în Bucureşti, pentru lipsă de titlu.
A fost obligată intimata la plata sumei de 3.747.000 lei cheltuieli de judecată (fond şi apel).
În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că părţile în litigiu au încheiat contractul de leasing imobiliar din 1 martie 1999, pentru imobilul situat în Bucureşti.
De asemenea, a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de A.I. şi din raportul expertului C.A., situaţie în care pârâta a fost îndreptăţită să aplice prevederile art. 8 din contract, nerespectând dreptul de opţiune al reclamantei.
Instanţa de apel a mai reţinut că la data introducerii acţiunii reclamanta nu deţinea un titlu valabil în baza căruia să ocupe imobilul în litigiu şi în consecinţă, a admis cererea reconvenţională dispunând evacuarea întrucât imobilul se află în proprietatea pârâtei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., în sensul că instanţa a înlăturat voinţa reală a părţilor exprimată în momentul încheierii contractului.
Recurenta consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ignorându-se obligaţiile ce reveneau locatorului la expirarea contractului de leasing şi dispunându-se evacuarea utilizatorului (care achitase integral preţul imobilului) înainte de a fi dezdăunat pentru investiţiile efectuate şi pentru redevenţele achitate, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 1444 C. civ.
Recurenta mai susţine că hotărârea instanţei de apel este în contradicţie cu probele dosarului (motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Astfel, din raportul de expertiză întocmit de A.I. rezultă că SC I. SRL a achitat cu titlu de redevenţă + T.V.A. suma de 676.821.529 lei, cu 29.409.000 lei mai mult faţă de preţul contractului.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa de apel a motivat Decizia de modificare a hotărârii instanţei de fond pe încălcarea principiului libertăţii de voinţă a părţilor la încheierea unui act juridic civil precum şi a dispoziţiilor art. 969 C. civ., reţinând că părţile au convenit să indexeze redevenţele cu rata inflaţiei.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că SC F. SA a încheiat cu SC I. SRL contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare din 1 martie 1999 prin novaţia contractului de asociere în participaţiune încheiat anterior între cele două părţi (din 15 iunie 1998) pentru imobilul situat în Bucureşti.
Preţul de vânzare al spaţiului comercial deţinut de SC I. SRL în baza contractului de asociere în participaţiune, novat în contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare a fost stabilit la suma de 543.960.000 lei.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul A.I., desemnat de instanţă, rezultă că SC I. SRL a achitat cu titlu de redevenţă şi T.V.A. suma de 676.821.529 lei, cu 29.409.000 lei în plus faţă de preţul contractului.
Faţă de această situaţie, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract.
Pe de altă parte din examinarea contractului se constată că la art. 6 alin. (3) s-a prevăzut că evoluţia ratei inflaţiei poate determina indexarea redevenţelor lunare.
Modificarea clauzelor contractuale urma să se facă, conform art. 12 din contract, de comun acord prin act adiţional, dar pârâta nu a cerut încheierea unui act adiţional pentru majorarea redevenţei.
Întrucât reclamanta a plătit redevenţa calculată conform art. 6 alin. (2) din contract, a fost îndreptăţită să solicite încheierea contractului de vânzare – cumpărare pentru imobilul ce a format obiectul contractului de leasing imobiliar.
Pentru aceste considerente urmează să se admită recursul reclamantei, să se modifice Decizia atacată şi să se respingă apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1988 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata – pârâtă SC F. SA Bucureşti, urmează să fie obligată la plata sumei de 5.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 85 din 4 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia şi respinge apelul pârâtei SC F. SA Bucureşti. Obligă pârâta – intimată la 5.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4511/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4520/2005. Comercial → |
|---|
