ICCJ. Decizia nr. 4476/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4476/2005
Dosar nr. 1315/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, secţia comercială, înregistrată sub nr. 3394/COM/2004 pe rolul acestei instanţe de judecată, reclamanta S.I.F. T. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.M. SA, pentru ca în contradictoriu cu aceasta şi în baza hotărârii ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 31 martie 2004 a societăţii pârâte, hotărâre prin care s-a aprobat realizarea de investiţii în municipiul Bucureşti, prin construirea unui hotel şi garantarea creditului prin ipotecarea hotelului şi restaurantului M., comunicarea către R.C. a sentinţei civile ce se va pronunţa în cauză, radierea din R.C. a menţiunilor efectuate de către societatea pârâtă în baza hotărârii A.G.E.A. a cărei anulare se solicită prin acţiunea civilă formulată, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate reclamanta a învederat instanţei de judecată următoarele:
Prin hotărârea A.G.E.A., atacată de asemenea cu acţiune în anulare, s-a decis ipotecarea activului S.M., în vederea garantării unui credit în favoarea unei terţe persoane juridice.
După adoptarea hotărârii mai sus menţionate consiliul de administraţie a procedat la convocarea unei alte adunări generale extraordinare a acţionarilor, în sensul garantării creditului aprobat prin ipotecarea complexului hotelier M., fără însă a se face nici un fel de referiri la eventualitatea discutării şi aprobării realizării de investiţii în Bucureşti.
Astfel reclamanta apreciază că hotărârea din data de 31 martie 2004 este contrară atât legii cât şi acului constitutiv, deoarece prin aceasta s-a aprobat realizarea de investiţii în condiţiile în care propunerea respectivă nu a figurat pe ordinea de zi trecută în convocator, aspect de natură a atrage nulitatea de drept a hotărârii adoptate în deplin acord cu dispoziţiile art. 117 alin. (7) din L.S.C., care au caracter imperativ.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura ipotecării activului societăţii pârâte în vederea garantării creditului luat de o terţă persoană juridică, reprezintă un risc pentru societatea pârâtă, existând eventualitatea pierderii activului.
Reclamanta mai arată că atât din punct de vedere juridic, cât şi economic, hotărârea de ipotecare nu este justificată atâta timp câr nu este producătoare de beneficii pentru societatea pârâtă, expunând-o în schimb la diferite riscuri. Aceste aspecte demonstrează faptul că acţionarul majoritar din cadrul societăţii pârâte are interese contrare cui aceasta, motiv pentru care procedează în mod flagrant la încălcarea dispoziţiilor legale în materie.
Prin sentinţa civilă nr. 7260/ COM din 17 septembrie 2004 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a dispus respingerea, ca nefondată, a acţiunii în anulare formulată de către reclamantă, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că hotărârea luată de A.G.E.A. este obligatorie pentru toţi acţionarii, că ea se înscrie în prevederile actului constitutiv, iar pe de altă parte faptul că acţionarul care se opune aprobării raportului juridic nu are dreptul de a supune instanţei de judecată oportunitatea luării măsurii contestate.
Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate, în termen legal, a formulat apel reclamanta S.I.F. T. SA, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia nr. 41 din 4 martie 2005, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, S.I.F. T. SA Braşov, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor atacate în sensul anulării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC P.M. SA din data de 31 martie 2004.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că Decizia atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii. Astfel art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 permite atacarea unei hotărâri A.G.A. şi pentru motive de oportunitate. Instanţa de apel şi-a motivat greşit soluţia pe prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 întrucât deşi hotărârile sunt obligatorii pentru toţi acţionarii recurenta a votat contra şi a atacat hotărârea ca fiind contrară legii şi actului constitutiv. Se mai susţine că hotărârea de ipotecare a unui activ al societăţii pârâte este nejustificată şi o expune la mari riscuri şi că încălcarea art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, privind convocarea nu poate fi suplinită de împrejurarea că recurenta avea cunoştinţă de conţinutul hotărârii A.G.E.A. din 23 februarie 2004 a cărei modificare se preconiza prin convocarea acţionariatului la 31 martie 2004.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi că instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în materie.
Astfel recurenta indică generic încălcarea de către instanţă a prevederilor art. 132 (fost art. 131) din Legea nr. 31/1990 fără a preciza în ce constă această încălcare şi de ce ar fi greşită, nelegală motivarea deciziei instanţei de apel pe acest text legal.
Recurenta invocă de asemenea, ca motiv de recurs, încălcarea art. 132 alin. (2) (fost art. 131 alin. (2)) din Legea nr. 31/1990, susţinând pe de o parte că hotărârea atacată este contrară legii şi actului constitutiv al societăţii pârâte iar, pe de altă parte, că, potrivit acestui text, hotărârile A.G.A. pot fi atacate şi pentru motive de oportunitate. Deşi, aşa cum am arătat, recurenta invocă încălcarea legii şi actului constitutiv nu indică în ce constă aceste încălcări, ce prevederi au fost încălcate, după care invocă motive de oportunitate, respectiv că societatea, prin măsura luată, se expune la mari riscuri şi nu va mai putea contracta credite proprii şi deci nu are nici un beneficiu de pe urma acelei măsuri. Ori, textul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu permite instanţei să cenzureze hotărârile A.G.A. în raport de criteriul oportunităţii sau profitabilităţii măsuri luate, ci doar în raport de încălcare sau nu a legii sau actului constitutiv şi raportându-se la prevederile acestora.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs, respectiv încălcarea art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, nici acesta nu este fondat întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, textul convocatorului pentru şedinţa A.G.E.A. din 31 martie 2004 este explicit şi nu a putut da naştere la confuzii, fiind astfel respectată şi această condiţie cerută de textul evocat.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 41 din 4 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4501/2005. Comercial → |
|---|
