ICCJ. Decizia nr. 4512/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4512/2005
Dosar nr. 455/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iunie 2002 reclamanta SC E. SA, actualmente SC T.H.R.M.N. SA, cu acelaşi sediu, denumire sub care a primit înştiinţarea despre proces, a chemat în judecată pe pârâţii SC E.T. SA, reprezentată în prezent prin administratorul judiciar G.S.P., citată în această formă, C.M., C.L. şi S.M., pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de cesiune autentificat la 15 mai 2002, prin care SC E.T. SA a cedat celorlalţi trei pârâţi un număr de 3121 acţiuni deţinute de aceasta la SC N.Z. SA.
În motivarea cererii s-a susţinut că prin convenţie au fost încălcate prevederile art. 948 C. civ., în sensul că a lipsit capacitatea de a contracta a cesionarei prin aceea că a lipsit o hotărâre validă a organului de conducere, adunarea generală a acţionarilor, singurul îndreptăţit să dispună o asemenea măsură şi a lipsit consimţământul valabil exprimat de către acelaşi organ, preşedintele consiliului de administraţie nefiind îndrituit să-l suplinească.
Secţia comercială a Tribunalului Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2973/ COM, pronunţată la 6 aprilie 2004, a admis acţiunea reclamantei constatând nulitatea contractului de cesiune de acţiuni, reţinând cel de al doilea aspect al criticii şi anume lipsa consimţământului societăţii cesionare, actul de cesiune neputând fi considerat nici ca fiind încheiat sub condiţia suspensivă a validării fiecărui act de cesiune de către o hotărâre ulterioară a adunării generale a acţionarilor.
Apelul declarat împotriva sentinţei de către pârâţii S.M., C.M. şi C.L. a fost respins ca nefondat de către secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa, însuşindu-şi motivarea primei instanţe şi înlăturând susţinerile apelanţilor constând în aceea că nu era necesară o hotărâre a adunării generale a acţionarilor pentru încheierea convenţiei şi că o asemenea hotărâre pronunţată la 23 mai 2002 a ratificat înstrăinarea acţiunilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâţii apelanţi, criticând-o pentru încălcarea legii motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
O primă susţinere a recurenţilor constă în aceea că cesionarea acţiunilor a fost hotărâtă ulterior în cadrul adunării generale a acţionarilor din 23 mai 2002, hotărâre neinfirmată de justiţie, deşi aceasta a fost sesizată în acest scop. Ca atare nu se poate pretinde că a lipsit consimţământul adunării generale a asociaţilor, chiar dacă reprezentanţii reclamantei au lipsit de la lucrările acesteia.
O a doua susţinere constă în aceea că nu s-a produs o încălcare a art. 13 lit. h) din statutul societăţii, care vizează numai propriile acţiuni şi nu pe cele deţinute la alte societăţi, care nici nu existau la data adoptării statutului. În plus, acţiunile nu se confundă cu activele societăţii pentru a li se aplica prevederile ce se referă la acestea din urmă.
O altă susţinere constă în aceea că dobânditorii acţiunilor erau ţinuţi să respecte legea nu şi actele interne ale societăţii ce nu pot fi prezumate a fi cunoscute de terţi, aşa încât contractarea cu reprezentanţii societăţii a căror voinţă reprezenta voinţa societăţii absolvă de culpă pe pârâţi în cazul încălcării unor dispoziţii interne.
În fine, se arată că s-a încheiat contractul de cesiune de acţiuni sub condiţia ca acesta să producă efecte numai după aprobarea de adunarea generală a acţionarilor, aşa încât convenţia nu poate fi declarată nulă.
Recursul este întemeiat.
În ce priveşte repunerea pe rol a procesului, măsura este întemeiată întrucât suspendarea judecării cauzei nu se impunea, fiind vorba de o acţiune în constatare şi nu o acţiunea în realizarea creanţelor împotriva societăţii aflată în lichidare judiciară, în plus fiind vorba de o acţiune în folosul societăţii aflată în această situaţie şi nu în dauna ei.
Cu privire la criticile formulate în această cale de atac, se constată că recursul este întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de acţiuni autentificat la 15 mai 2002, încheiat între pârâţi, pentru lipsa capacităţii de a contracta a SC E.T. SA şi pentru lipsa consimţământului acesteia.
În discuţie a rămas numai cel de al doilea aspect invocat.
Reclamanta se prevalează de art. 13 lit. 4) din statutul societăţii ce stabileşte atributul adunării generale a acţionarilor de a adopta hotărârea cesionării acţiunilor societăţii.
Contractul de mai sus încheiat între administratorul societăţii pârâte şi ceilalţi trei pârâţi stabileşte obligaţia părţilor de a efectua demersurile necesare pentru înregistrarea şi semnarea în registrul acţionarilor a transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, el fiind autentificat la 15 mai 2002 sub rezerva depunerii hotărârii adunării generale a asociaţilor care urma să aprobe operaţiunea.
Reclamanta trece sub tăcere faptul că la data de 30 mai 2002, acelaşi birou notarial, neprimind hotărârea menţionată, emite încheierea de rectificare a contractului, prin care, în conţinutul acestuia se adaugă menţiunea „ prezentul contract îşi produce efectele şi va putea fi înregistrat la C.C.I.N.A. Constanţa şi publicat în M. Of., numai dacă este însoţit de A.G.A. a SC E.T. SA, prin care s-a aprobat cesionarea acestor acţiuni". Se stabileşte cu această ocazie că menţiunea face parte integrantă din contractul de cesiune.
În aceste condiţii nu se poate vorbi de nulitatea absolută a convenţiei, din moment ce ea nu-şi produce efectele decât dacă şi măsura în care se manifestă consimţământul adunării generale a asociaţilor.
Această hotărâre este luată la 23 mai 2002, în cuprinsul ei înserându-se expres aprobarea cesiunii.
Ca atare, susţinerea reclamantei este nefondată, neexistând motiv pentru constatarea nulităţii convenţiei, încheiată sub condiţia suspensivă a aprobării de adunarea generală a asociaţilor.
În speţă, nu este vorba de a acoperi prin confirmare a nulităţii actului, care este încheiat în forma amintită şi nu are nevoie de confirmare, ci doar de o constatare a îndeplinirii condiţiei înserată în cuprins.
Examinarea celorlalte susţineri este inutilă.
Ca atare, recursul declarat de pârâţi urmează a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., modificându-se Decizia atacată în sensul admiterii apelului aceloraşi părţi şi a schimbării sentinţei primei instanţe şi respingerii ca nefondată a acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii S.M., C.M. şi C.L., împotriva deciziei nr. 327/ COM din 12 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul pârâţilor S.M., C.M. şi C.L. împotriva sentinţei 2973/ COM din 6 aprilie 2004 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC E. SA (actuală SC T.H.R.M.N. SA) ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi la 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4501/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4513/2005. Comercial → |
|---|
