ICCJ. Decizia nr. 4605/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4605/2005
Dosar nr. 460/2005
Şedinţa publică din 11 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5 din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Gorj, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.P.P.P.G., având ca obiect constatarea nulităţii contractului de consignaţie din 20 martie 2000 în contradictor cu pârâţii R.I. şi SC V. SRL Târgu Jiu, reţinând ca neîntemeiate susţinerile reclamantului cu privire la capacitatea persoanei care a semnat pentru consignatar contractul câtă vreme printr-o decizie anterioară s-a consfinţit irevocabil calitatea de mandatar a pârâtului R.I.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 435 pronunţată la 10 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că motivul de nulitate absolută a contractului de consignaţie din 20 martie 2000, invocat de reclamant şi anume lipsa capacităţii sale la încheierea actului urmare a lipsei ori depăşirii împuternicirii intimatului pârât R.I. este de fapt o cauză de nulitate relativă pe care Curtea de Apel Craiova a examinat-o cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia nr. 869 din 22 mai 2003, când instanţa de recurs a fost investită cu aceeaşi critică.
Prin Decizia nr. 869/2003, s-a admis recursul formulat de pârâtul R.I. şi s-a respins recursul pârâtului S.P.P.P.G., împotriva sentinţei nr. 2055 din 20 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Gorj reţinând în considerente că deşi R.I. era încadrat într-o funcţie de execuţie, în calitate de şef al subcentrului M. şi potrivit unei practici mai vechi, încheia în teritoriu contracte de consignaţie în numele şi pentru serviciul public, contractul de consignaţie încheiat între SC V. SRL Târgu Cărbuneşti şi S.P.P.P.G. fiind valabil.
Statuându-se irevocabil că drepturile şi obligaţiile derivate din contractul de consignaţie din 20 martie 2000 valabil încheiat de R.I. în calitate de mandatar, s-au născut în numele şi pe seama S.P.P.P.G. cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de SC V. SRL faţă de pârâtul R.I., o acţiune între aceleaşi părţi cu privire la aceeaşi nulitate relativă a aceleiaşi convenţii nu poate fi primită, instanţa de fond reţinând corect autoritatea de lucru judecat.
În contra deciziei a declarat recurs reclamantul S.P.P.P.G., solicitând modificarea acesteia pentru:
1) motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând că:
- în mod greşit instanţa de apel şi-a motivat soluţia de respingere a apelului invocând cu valoare de autoritate de lucru judecat Decizia nr. 869/2003 a Curţii de apel Craiova, deoarece prin această hotărâre s-a soluţionat doar problema opozabilităţii contractului nu şi nulitatea acestui contract.
2) art. 304 pct. 10 C. proc. civ.:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate: încheierea contractului de consignaţie de către un angajat într-o funcţie de execuţie în lipsa unui mandat; forma nelegală a actelor subsecvente contractului de consignaţie; lipsa oricăror elemente de identificare din contract.
Intimatul R.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei atacate.
Recursul nu este fondat.
1. Critica recurentului reclamant privind greşita motivare a deciziei atacate pe caracterul irevocabil al constatărilor din Decizia nr. 869/2003 a Curţii de Apel Craiova ca instanţă de recurs nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, în mod corect instanţa de apel a reţinut că, de vreme ce cauza de anulare a contractului de consignaţie din 20 martie 2000, respectiv lipsa capacităţii reclamantului recurent la încheierea actului datorată lipsei ori depăşirii împuternicirii intimatului pârât R.I., care formează şi obiectul acţiunii în cauza de faţă, a fost examinată prin Decizia nr. 869 din 22 mai 2003, irevocabilă, iar considerentele acestei decizii se reflectă în dispozitivul său, autoritatea de lucru judecat este operantă.
2. Cea de a doua critică nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deoarece existenţa şi legalitatea împuternicirii angajatului la încheierea contractului de consignaţie a format obiectul primului motiv de nelegalitate, analizat deja, nefiind vorba de o probă administrată în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., ca de altfel nici în situaţia în care recurentul invocă nelegalitatea formei actelor subsecvente contractului de consignaţie şi lipsa elementelor de identificare din contract.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
În baza art. 274 C. proc. civ., va fi obligat recurentul la 250 RON cheltuieli de judecată către intimat, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.P.P.P.G., împotriva deciziei nr. 435 din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de apel Craiova, secţia comercială, în dosarul nr. 1333/2004, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 250 RON onorariu avocat, către intimatul R.I.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4601/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4608/2005. Comercial → |
|---|
