ICCJ. Decizia nr. 4595/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4595/2005
Dosar nr. 3/2005
Şedinţa de la 11 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Luduş la nr. 322/2002, reclamanta D.G.F.P. Mureş a chemat în judecată pârâtele SC C. SA şi SC T. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat la 14 decembrie 2001.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare pârâta a înstrăinat pârâtei 2 un imobil înscris în C.F. deşi acesta era grevat de o ipotecă în favoarea sa şi nu putea fi înstrăinat fără acordul pârâtului conform OG nr. 11/1996.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual cauza a fost înregistrată pentru soluţionare în fond la Tribunalul Mureş, care prin sentinţa nr. 3459 din 23 decembrie 2003 a respins cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că într-adevăr la data de 16 octombrie 2000 Judecătoria Luduş la cererea reclamantei a dispus notarea ipotecii execuţionale asupra imobilului conform art. 25 alin. (4) OG nr. 11/1996, pentru suma de 377.050.142 lei, în favoarea D.G.F.P. Mureş, C.F. Luduş. Ipoteca a fost ulterior actualizată la suma de 1.271.118.262 lei.
Conform publicaţiei de vânzare din 6 septembrie 2002, reclamanta în calitate de creditoare a scos la vânzare prin licitaţie publică imobilul, fixând data de desfăşurare a licitaţiei 19 septembrie 2002.
Anterior însă, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la 14 decembrie 2001, de către B.N.P. S.N. pârâta debitoare SC C. SA a vândut imobilul pârâtei SC T. SRL cu notarea transmiterii ipotecii constituită în favoarea reclamantei, datoriile fiind preluate de cumpărătoare.
A mai reţinut Tribunalul că înstrăinarea este prealabilă invocarea nulităţii convenţiei de către reclamantă neavând temei legal întrucât art. 46 (invocat pentru aceasta) din OG nr. 11/1996 stabileşte că nerespectarea interdicţiei de înstrăinare a unui imobil indisponibilizat de organul fiscal atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă, nesancţionând cu nulitatea actul de înstrăinare astfel realizat.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 208 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, care a apreciat legală şi temeinică soluţia Tribunalului.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta apelantă invocând nulitatea convenţiei de înstrăinare. Ca argument invocat în plus în faţa instanţei de recurs (pe lângă lipsa acordului său la înstrăinare) este acela că între timp datoriile debitoarei vânzătoare au fost aduse la zi şi se ridică la suma de 3.122.195.736 lei.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Într-adevăr dispoziţiile OG nr. 11/1996 invocate de reclamantă stabilesc răspunderea persoanei culpabile de înstrăinarea unui imobil indisponibilizat în favoarea D.G.F.P., potrivit legii fără a sancţiona cu nulitatea o astfel de tranzacţie.
Apoi, înstrăinarea imobilului a avut loc la 14 decembrie 2001 la o dată anterioară declanşării executării silite a SC C. SA, conform OG nr. 11/1996, notarea ipotecii necesitând act de executare ci doar somaţia care se comunică debitorului şi se înscrie în considerentele publicităţii imobiliare.
Totodată înstrăinarea s-a făcut anterior reevaluării datoriilor la buget ceea ce a determinat instanţa de apel, în mod corect să constate nulitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între cele două pârâte.
Mai mult cumpărătorul a achitat datoriile preluate prin contract către A.J.O.F.M. Mureş, care a confirmat plăţile astfel că la data de 5 septembrie 2003 prin încheierea nr. 232 Judecătoria Luduş a dispus radierea ipotecii.
Reinvocarea reclamantei, după recunoaşterea plăţilor cu alte preţuri rezultate din reevaluare nu prezintă relevanţă, întrucât la data constituirii ipotecii titlul executor pentru care s-a făcut acesta specifică suma de 377.050.142 lei, iar un altul era pentru suma de 156.165.070 lei.
Faţă de considerentele ce preced soluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Mureş, împotriva deciziei nr. 208/ A din 9 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4585/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4600/2005. Comercial → |
|---|
