ICCJ. Decizia nr. 4609/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4609/2005
Dosar nr. 471/2005
Şedinţa de la 11 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud, a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL Constanţa, să dispună prin hotărâre obligarea acesteia la plata sumelor de:
- 283.243.750 lei contravaloare obiecte inventar constatate lipsă la predarea restaurantului V.M.
- 31.150.000 lei sumă minimă garantată prin contractul de asociere în participaţiune, actualizată cu indicele de inflaţie.
- 31.150.000 lei penalităţi de întârziere calculate până la stingerea efectivă a plăţii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de asociere în participaţiune, pentru exploatarea în comun a restaurantului V.M. Că la data expirării contractului (5 iulie 2001) pârâta a refuzat să-l predea făcând acest lucru abia la 12 noiembrie 2001 şi pentru aceasta pârâta datorează atât cota de participaţie cât şi penalităţi de întârziere. A mai arătat că obiectele de inventar lipsesc din culpa exclusivă a pârâtei şi că valoarea lor actualizată este cea precizată prin acţiune.
La rândul ei pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata garanţiei în numerar în sumă de 3.115.000 lei, conform clauzelor art. 6.9 contract.
Prin sentinţa nr. 1273/2004 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei la plat sumei de 28.972.593 lei cotă de participaţie pentru anul 2001 şi 38.127.719 lei contravaloare obiecte de inventar constatate lipsă. A fost respins capătul de cerere privind obligarea la penalităţi şi s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională. Pentru a hotărî astfel Tribunalul în baza înscrisurilor de la dosar, a reţinut însuşindu-şi şi concluziile expertizei efectuate în cauză că valoarea obiectelor de inventar este de 38.127.719 lei că pe perioada anului 2001 până la data notificării expirării contractului pârâta datorează cota minimă. Că pârâta nu datorează penalităţi după data expirării contractului lipsind temeiul lor (clauza penală).
Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut că deşi garanţia şi nu cererea a fost achitată reclamantei de către pârâtă prin contract (art. 6.9) s-a stabilit că aceasta se restituie numai dacă pârâta nu înregistrează datorii faţă de reclamantă.
Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei au fost respinse, ca nefondate prin Decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 311 din 5 noiembrie 2001, care a reţinut în considerente că sentinţa tribunalului este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru respingerea greşită a apelului câtă vreme sentinţa tribunalului este nelegală şi netemeinică neacordând şi penalităţile de întârziere stipulate clauza penală art. 6.3 din contract.
Critica este neîntemeiată şi recursul se va respinge ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Mai întâi se reţine că în susţinerea recursului reclamanta invocă greşit temeiuri de drept străine răspunderii contractuale art. 969; 1073; 1079 C. civ.
Între părţi s-a încheiat un contract guvernat de art. 251 – 256 C. com. Este adevărat că prin clauza 6.3 părţile au prevăzut plata de penalităţi pentru neexecutare sau executarea cu întârziere a obligaţiilor numai că odată cu expirarea contractului (5 iulie 2001) relaţiile dintre părţi se plasează în afara contractului cum corect au reţinut ambele instanţe, astfel că, între ele clauza penală nu mai produce efecte şi prin urmare pârâta nu poate fi obligată la penalităţi.
Faţă de considerentele ce preced, Curte:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.H.R. SA Eforie Nord, fostă SC E. SA, împotriva deciziei nr. 311/ COM din 5 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4608/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4612/2005. Comercial → |
|---|
