ICCJ. Decizia nr. 4722/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4722/2005
Dosar nr. 1683/2005
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.G. a chemat în judecată A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., pentru a se dispune anularea contractului de vânzare cumpărare acţiuni din 23 februarie 2000, invocând prevederile art. 954 C. civ.
A susţinut că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, pârâta i-a prezentat o situaţie nereală în privinţa terenului inclus în capitalul social al SC A. SA Leorda şi necesar desfăşurării activităţii, consimţământul său fiind viciat prin eroare, ceea ce atrage nulitatea convenţiei, întrucât căile de acces la activul cumpărat i-au fost blocate iar parte din teren a fost revendicat un terţ, căruia i s-a emis şi titlu de proprietate.
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa nr. 1016 din 22 noiembrie 2004 a respins acţiunea ca nefondată reţinând că atât drumul de exploatare cât şi terenul aferent staţiei şi puţurilor de exploatare nu s-au aflat niciodată în proprietatea SC A. SA Leorda, acestea fiind înscrise în evidenţa cadastrală ca având folosinţă agricolă şi ca atare restituite, conform Legii fondului funciar.
A mai reţinut că ceea ce s-a preluat în patrimoniul societăţii este doar 1494 mp teren aflat în incinta acesteia, teren pe care reclamantul îl deţine în continuare netulburat, iar V.G. avea obligaţia de a se informa asupra tuturor situaţiilor economice, financiare şi juridice ale societăţii preluate prin contract.
Soluţia a fost confirmată de Curtea de Apel Suceava, care, prin Decizia nr. 20 din 16 martie 2005 a respins apelul declarat de reclamant reţinând că într-adevăr terenul aferent drumului de acces şi staţiei de pompare nu a fost niciodată în proprietatea SC A. SA Leorda, iar dacă reclamantului i s-a interzis accesul la aceste imobile el are posibilitatea să-şi rezolve problema căii de acest prin formularea unei acţiuni reale.
Nemulţumit de Decizia pronunţată reclamantul a declarat recurs invocând ca motive de casare dispoziţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Susţine că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 953-954 C. civ., deoarece din întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de pârâtă şi-a format convingerea că terenul aferent căilor de acces face parte din suprafaţa de 1494 mp inclusă în patrimoniul societăţii, iar această eroare nu se datorează culpei sale, întrucât nici informaţiile furnizate de vânzător nici verificările întreprinse de el nu au relevat la data încheierii contractului existenţa unor drepturi ale terţilor asupra acţiunilor societăţii.
Arată de asemeni că eroarea în care s-a aflat în privinţa identificării suprafeţei de 1494 mp teren proprietatea societăţii a fost una esenţială întrucât, dacă ar fi cunoscut că această suprafaţă nu include terenul aferent tuturor construcţiilor şi nici pe cel necesar accesului în societate, nu încheia contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
Recursul nu este fondat.
Din documentaţia aflată la dosarul cauzei rezultă că SC A. SA Leorda avea în patrimoniu suprafaţa de 1494 mp teren situat în incinta societăţii, iar terenul pe care este amplasată staţia de pompare nu se regăseşte în capitalul social al acesteia şi nu face obiectul contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Reclamantul avea posibilitatea să verifice datele prezentate de vânzător eventual să solicite efectuarea de studii şi expertize, ori nu şi-a manifestat interesul în acest sens şi astfel nu s-a comportat ca un cumpărător prudent care putea chiar să refuze încheierea contractului.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, motivele invocate de reclamant nu constituie cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, V.G. având posibilitatea să-şi rezolve calea de acces la activele din patrimoniul SC A. SA prin formularea unei acţiuni reale.
Faţă de cele ce preced, rezultă că Decizia atacată este legală şi temeinică şi drept urmare Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.G., împotriva deciziei nr. 20 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4721/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4723/2005. Comercial → |
|---|
