ICCJ. Decizia nr. 4723/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.4723/2005

Dosar nr. 1863/2005

Şedinţa publică din 13 octombrie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2002, reclamanta S.C.M.O. a chemat în judecată pe pârâta SC A.P. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună declararea nulităţii SC A.P. SA.

În susţinerea cererii reclamanta a arătat că prin sentinţa penală nr. 659 pronunţată de Judecătoria sectorului 3, în dosarul penal nr. 11153/1997, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus, printre altele, rectificarea menţiunii referitoare la capitalul social al SC A.P. SA din cererea de înmatriculare înregistrată la O.R.C. la 2 aprilie 1991, în sensul că, capitolul IV pct. 27 va fi înlăturată menţiunea 94.916.000 lei cât şi anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma adunării generale din 12 decembrie 1990 a C.A.P. SA, a contractului de societate şi a statutului SC A.P. SA, autentificate la fostul N.S.L. Bucureşti.

Întrucât sentinţa penală nr. 659/2000 a intrat în puterea lucrului judecat, faţă de prevederile art. 22 C. proc. pen., reclamanta consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, pentru a se dispune declararea nulităţii societăţii, deoarece aceasta nu mai are acte de constituire.

Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii motivând că urmare adunării generale din 4 octombrie 2001 s-au adoptat noi acte constitutive, iar prin Decizia nr. 115/R/2001, irevocabilă instanţa a dispus înregistrarea acestora în R.C. şi publicarea în M. Of. situaţie în care cauza de nulitate este inoperantă faţă de dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Totodată pârâta a ridicat excepţia lipsei capacităţii procesuale active şi lipsa unui interes legitim.

Prin încheierile şedinţelor publice de la 28 februarie 2003 şi 3 septembrie 2004, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a luat act de renunţarea la celelalte excepţii ridicate.

Totodată prin sentinţa comercială nr. 10543 din 10 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în adevăr prin sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 918 din 22 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus modificarea menţiunii privitoare la capitalul social al SC A.P. SA din cererea de înmatriculare înregistrată la O.R.C. la 2 aprilie 1991, în sensul că la capitolul 4 pct. 12 va fi înlăturată menţiunea 94.916.000 lei.

Totodată s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma adunării generale din 12 decembrie 1990 a C.A.P. SA, precum şi a contractului de societate şi statutul autentificate la 12 martie 1991.

Pe de altă parte însă, A.G.A. a SC A.P. SA la data de 4 octombrie 2001, a aprobat prin hotărârea noul act constitutiv, contractul şi statutul, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 1442 din 4 noiembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a admis recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva rezoluţiei directorului O.R.C., prin care s-a refuzat înregistrarea în R.C. şi publicarea în M. Of. a hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001 dispunându-se efectuarea menţiunilor.

În aceste condiţii, conchide instanţa de apel, nu se poate susţine că lipseşte actul constitutiv nefiind aplicabile dispoziţiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a promovat apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.

Se susţine că deşi instanţa de fond a luat act că hotărârile penale şi dispoziţiile acestora au fost neglijate fiind încălcate dispoziţiile art. 22 C. proc. pen., acestea având autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile.

Prin Decizia civilă nr. 145 din 25 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis cererea şi a dispus nulitatea SC A.P. SA.

În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă au fost încălcate dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 31/1990, în sensul că până la data soluţionării cauzei în fond.

Ori, în cauză se constată lipsa actelor constitutive ale societăţii intimate, întrucât prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002 s-a dispus doar efectuarea menţiunilor în R.C., privind hotărârea A.G.A. din 4 octombrie 2001, prin această hotărâre nefiind adoptate noi acte constitutive ci s-au adus modificări la cele existente care fuseseră anulate prin sentinţa penală nr. 659/200.

Se mai reţine că prin sentinţa civilă nr. 220/ R din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Decizia civilă nr. 582 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia nr. 324 din 25 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat că SC A.P. SA înfiinţată în anul 1991 nu are capacitate juridică, actele sale constitutive fiind declarate nule.

De asemenea s-a reţinut că Decizia civilă nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 nu are autoritate de lucru judecat în pricina de faţă.

Cu petiţia înregistrată la data de 6 mai 2005, pârâta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.

Astfel se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic, nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate prin mijloace de apărare existente şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Consideră recurenta că sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000 nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, decât cu privire la existenţa faptei, fără a împieta asupra laturii civile privind constituirea societăţii pe care însăşi instanţa penală a lăsat-o nesoluţionată dispunând ca aceasta să se facă prin utilizarea mijloacelor de drept civil în sens larg.

Chiar dacă au fost anulate actele constitutive, sentinţa care s-a autorizat constituirea şi înregistrarea societăţii nu a fost desfiinţată niciodată şi nici nu s-a dispus radierea societăţii, astfel că prin hotărârea A.G.A. din 4 octombrie 2001 a acoperit cauzele de nulitate, aspecte reţinute prin Decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002.

Recursul este fondat.

Decizia penală nr. 659/2000, prin care s-a dispus anularea actelor constitutive de SC A.P. SA, lasă latura civilă nesoluţionată, în sensul că nu s-a dispus radierea societăţii.

Ulterior în baza sentinţei penale s-a solicitat declararea nulităţii societăţii recurente, iar prin sentinţa civilă nr. 4382 din 26 martie 2002 s-a declarat nulitatea.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, iar Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 s-a reţinut legalitatea adoptării noilor acte constitutive, conform hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001 (dosar fond), deci s-a reţinut legalitatea noilor acte constitutive şi înlocuirea celor declarate nule.

Totodată prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti a admis recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva rezoluţiei directorului O.R.C., prin care s-a refuzat înregistrarea în R.C. şi publicarea în M. Of. a hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001 dispunându-se efectuarea menţiunilor care fac referire tocmai la noile acte constitutive ale societăţii.

În aceste condiţii rezultă că la data de 25 noiembrie 2002, când s-a introdus acţiunea privind declararea nulităţii exista o hotărâre prin care s-a reţinut legalitatea actelor constitutive astfel că temeiul legal invocat respectiv art. 56 lit. a) „lipsa actelor constitutive" nu subzistă, cu atât mai mult cu cât pe parcurs prin încheierea judecătorului delegat (dosar fond) s-a dispus înscrierea menţiunilor, în motivare reţinându-se legalitatea adoptării noilor acte constitutive şi înlocuirea celor constatate nule.

Nu pot fi reţinute susţinerile instanţei de apel că prin sentinţa civilă din 30 aprilie 2002, Decizia civilă nr. 582 din 8 iunie 2004 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 324 din 25 ianuarie 2005, s-a reţinut că recurenta nu are capacitate juridică, actele sale constitutive fiind declarate nule, întrucât aceste litigii au avut alt obiect în cadrul acestora discutându-se calitatea procesuală a SC A.P. SA şi ele nu constituie autoritate de lucru judecat în condiţiile legii.

Este adevărat că nici Decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 nu are autoritate de lucru judecat în pricina de faţă, numai că în baza acestuia s-a reţinut legalitatea noilor acte constitutive şi înlocuirea celor declarate nule, făcând inaplicabile dispoziţiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

În aceste condiţii, considerând că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale cuprinse în Legea nr. 31/1990, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 145 din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Modifică Decizia atacată şi pe fond respinge apelul declarat de reclamanta S.C.M.O. Bucureşti, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4723/2005. Comercial