ICCJ. Decizia nr. 4733/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4733/2005
Dosar nr. 10855/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2003, A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC R.R. SRL, solicitând în principal autorizarea executării gajului constituit de aceasta în favoarea reclamantei asupra unui număr de 417.900 din acţiunile cumpărare şi numerotate de la 269.458 la 687.357 lei, inclusiv reprezentând 50 % din capitalul social al SC T. SA şi în subsidiar urmare a admiterii capătului principal de cerere realizarea gajului în sensul atribuirii reclamantei a proprietăţii lucrului gajat.
Prin sentinţa civilă nr. 1198 din 27 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 102 din cap. IV al Legii nr. 99/1999 gajul asupra bunurilor ce intră sub incidenţa acestei legi constituite şi înregistrate anterior intrării ei în vigoare rămân supuse dispoziţiilor legale existente la data constituirii lor. În condiţiile abrogării expuse, prin art. 105 din Legea nr. 99/1999 a prevederilor art. 478 – 479 C. com., executarea gajului constituit anterior introducerii în vigoare a acestei legi este supusă normelor prevăzute de legea respectivă, în raport de principiul aplicării imediate a normelor de procedură.
Potrivit art. 11 alin. (2) din titlul VI al Legii nr. 99/1999 în cazul neîndeplinirii de către debitor a obligaţiei principale, creditorul are dreptul de a intra în posesia bunului afectat garanţiei sau de a-l vinde în scopul stingerii obligaţiei principale. În acest scop, art. 62 alin. (1) din lege recunoaşte creditorului garantat dreptul în a alege între declanşarea procedurii de executare silită reglementată de C. proc. civ. şi executarea garanţiei potrivit Titlului VI din Legea nr. 99/1999.
Această din urmă procedură nu presupune intervenţia autorităţii statului decât în cazul în care creditorul nu poate intra paşnic în posesia lucrului gajat, situaţie în care se apelează la executor.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care tribunalul a făcut aplicarea legii în timp în sensul aplicării legii noi, respectiv Legea nr. 99/1999, pentru un contract încheiat la data de 26 august 1999.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 387 din 2 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat.
În motivare, instanţa de control judiciar a reţinut că, chiar dacă la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni erau în vigoare dispoziţiile art. 478 – 489 C. com., prin titlul VI din Legea nr. 99/1999 s-au abrogat şi, totodată, s-au prevăzut norme de procedură speciale privind executarea gajului, care nu mai presupun intervenţia instanţei, în sensul autorizării solicitate în speţă.
De asemenea instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada constituirii gajului anterior datei de 27 august 1999, deşi art. 102 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 are în vedere cumulativ condiţia constituirii şi înregistrării gajului anterior intrării în vigoare a legii.
Împotriva soluţiei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că titlul VI din Legea nr. 99/1999 a intrat în vigoare, potrivit art. 103 la data de 27 august 1999, ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare acţiuni. Potrivit art. 102 gajul constituit şi înregistrat înainte de intrarea în vigoare a titlului VI din lege rămâne supus dispoziţiilor legale existente la data constituirii lui.
Prin urmare, susţine recurenta, deşi dispoziţiile art. 478 – 489 referitoare la gaj, C. com. au fost abrogate prin art. 105 din Legea nr. 99/1999 contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni din 26 august 1999 rămâne sus pus dispoziţiilor în vigoare la data constituirii gajului respectiv, dispoziţiile C. com. referitoare.
Procedând altfel, s-ar încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii.
Recursul este fondat.
În adevăr, instanţele inferioare au făcut o aplicare greşită a aplicării legii în timp în sensul aplicării legii noi, Legea nr. 99/1999, pentru un contract încheiat la data de 26 august 1999.
Astfel în soluţionarea cererii instanţele trebuiau să aibă în vedere cadrul legal al gajului dispoziţiile Codului comercial referitoare la gaj (art. 478 – 489) fiind abrogate prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice publicate în M. Of. din 27 mai 1999, pe data intrării în vigoare a dispoziţiilor Titlului VI, regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare, adică în termen de 90 de zile de la data publicării în M. Of. (art. 103 şi 105).
Art. 102 prevede însă că amanetul asupra bunurilor care intră sub incidenţa acestui titlu (printre care figurează şi acţiunile societăţilor pe acţiuni, art. 66 alin. (5) lit. d), constituite şi înregistrate înainte de data intrării în vigoare a acestui titlu, rămân supuse dispoziţiilor existente la data constituirii lor.
Contractul de vânzare – cumpărare acţiuni a fost încheiat la data de 26 august 1999, deci anterior intrării în vigoare a Titlului VI menţionat, astfel că rămâne supus dispoziţiilor în vigoare la data constituirii gajului asupra acţiunilor.
În consecinţă, instanţele aveau obligaţia soluţionării litigiului în temeiul contractului de vânzare – cumpărare mai sus arătat, care potrivit art. 969 C. civ. are putere de lege între părţile contractante şi al dispoziţiilor Codului comercial referitoare la gaj, precum şi a celorlalte dispoziţii legale pertinente, inclusiv dispoziţiile aplicabile gajului C. civ., în completarea celor C. com.
De reţinut că, adresa SC R. SA (dosar apel) confirmă constituirea şi înregistrarea gajului, dar nu se poate aprecia că acestea nu ar fi fost efectuate anterior datei de 27 august 1999, întrucât nu rezultă cu certitudine data întocmirii, relaţiile solicitate confirmând numai constituirea şi înregistrarea gajului.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 387 din 2 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia atacată, admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentinţa nr. 1198 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi pe fond admite acţiunea, autorizează reclamanta să execute gajul constituit de SC R.R. SRL asupra unui număr de 417.900 din acţiunile cumpărate şi numerotate, inclusiv raportând 50 % din capitalul social al SC T. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4723/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4738/2005. Comercial → |
|---|
