ICCJ. Decizia nr. 4721/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4721/2005
Dosar nr. 553/2005
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 188 din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea formulată de A.V.A.S., astfel cum a fost precizată şi completată în contradictoriu cu S.S. şi în consecinţă a dispus:
- anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr. 290/2004 al B.E.J. A.M.Ş.;
- anularea celor 8 publicaţii de vânzare din 3 octombrie 2004 şi a tuturor actelor de executare încheiate în acelaşi dosar;
- anularea executării silite însăşi şi care s-a înfăptuit prin acte de adjudecare şi deci implicit anularea acestora;
- anularea procesului verbal de licitaţie din 4 octombrie 2004, ca nelegal;
- întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea bunurilor imobile în proprietatea SC S. SA Călăraşi şi radierea tuturor înscrisurilor şi înregistrărilor efectuate în cartea funciară, în baza actelor de executare silită sau adjudecare.
De asemeni prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de A.V.A.S. Bucureşti, precum şi acţiunea formulată de A.V.A.S. Bucureşti, împotriva SC S. SA Călăraşi.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că executarea silită pornită de S.S. asupra bunurilor debitoarei SC S. SA Călăraşi a fost efectuată cu încălcarea normelor imperative ale legii şi astfel s-au încălcat drepturile A.V.A.S., creditor privilegiat şi implicit a fost prejudiciat statul prin punerea în imposibilitate de a-şi valorifica creanţa preluată la datoria publică în beneficiul unor creditori chirografari.
În ceea ce priveşte contractul de cesiune încheiat la data de 8 iunie 2004 între SC L.I.P.C. SA Bucureşti şi S.S. Călăraşi, act în lipsa căruia s-a pornit executarea silită. Tribunalul Bucureşti prin soluţia pronunţată în dosarul nr. 9323/2994 a reţinut că este lovit de nulitate absolută şi ca atare creditorul urmăritor nu are un titlu executoriu.
Împotriva acestei sentinţe S.S. Călăraşi a formulat recurs, în temeiul art. 304 pct. 3, 5, 9 şi 10 C. proc. civ., arătând că este nelegală deoarece:
- creanţa cesionată către S.S. reprezintă doar o parte din creanţa totală de 32.000.000 dolari S.U.A., pe care cedentul o are conform sentinţei pronunţată în dosarul nr. 2740/2002 de către Tribunalul Călăraşi, în contradictoriu cu SC S. SA, hotărâre definitivă, irevocabilă şi investită cu formulă executorie;
- în mod greşit instanţa a admis cererea completatoare prin care A.V.A.S. Bucureşti solicita anularea actelor de adjudecare şi a procesului verbal de licitaţie din 4 octombrie 2004, deoarece aceasta a fost depusă după prima zi de înfăţişare, contrar prevederilor art. 132 C. proc. civ.;
- A.V.A.S. Bucureşti nu mai are calitatea de creditor al SC S. SA Călăraşi, pentru că putea să-şi îndestuleze pe deplin creanţa şi chiar să aducă la bugetul statului o sumă considerabilă din valorificarea bunurilor asupra cărora avea gajuri şi ipoteci, dacă nu ar fi vândut bunurile debitoarei cu numai 20.000.000 dolari S.U.A..
- cu toate că a făcut dovada că A.V.A.S. a executat bunurile gajate şi ipotecate, vânzându-le şi recuperând astfel suma de 20.000.000 dolari S.U.A. din creanţa iniţială, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că respectiva creanţă faţă de SC S. SA este tot de 46.000.000 dolari S.U.A.
La dosar s-au depus acte, precum şi trei cereri de intervenţie în interesul S.S. Călăraşi de către SC L.I.P.C. SA Bucureşti, de 37 membri şi separat de alţi 95 membri ai S.S. La termenul din 30 septembrie 2005, faţă de declaraţia numitei C.G., preşedintele S.S. care a arătat că nu-şi însuşeşte recursul pentru că a fost semnat de persoane care nu au avut mandat pentru a efectua acest act de dispoziţie, intimatele A.V.A.S. şi SC S. SA Călăraşi au invocat excepţia lipsei legitimităţii procesuale în declararea recursului de către S.S. Călăraşi.
Excepţia invocată este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Acţiunea în justiţie este exercitată de reprezentantul aceluia care este titularul dreptului, iar titular al recursului este acela care are vocaţia să exercite această cale de atac.
În cazul de faţă reprezentant al sindicatului este C.G. în calitate de preşedinte, aşa cum rezultă din întreaga documentaţie aflată la dosarul cauzei, ori recursul a fost declarat de alte persoane.
C.G. este preşedintele S.S. din data de 21 mai 2003 şi a fost reconfirmată în această funcţie la data de 30 septembrie 2005 cu ocazia adunării generale extraordinare a membrilor de sindicat din SC S. SA Călăraşi.
Cererea de recurs a fost semnată de avocat, fără delegaţie de reprezentare, împuternicirea aflată la dosar fiindu-i dată de SC L.I.P.C. SA, iar din partea recurentei a semnat numitul M.T.
În aceste condiţii, cu adresa din 3 mai 2005, preşedintele şi vicepreşedintele S.S., C.G., respectiv S.I. au adus la cunoştinţă instanţei că începând de la acea dată încetează orice mandat acordat vreunui împuternicit în vederea reprezentării în faţa instanţelor judecătoreşti sau oricăror alte autorităţi iar împuterniciţii, inclusiv avocaţii nu au dreptul să exercite în numele S.S. nici o cale de atac, să redacteze sesizări, memorii sau informări, fără ca documentul respectiv să poarte semnăturile celor doi reprezentanţi şi ştampila sindicatului.
Cât priveşte pe M.T., semnatarul cererii de recurs acesta a fost desemnat de adunarea generală a membrilor de sindicat din data de 19 mai 2005 ca preşedinte al contractului de reprezentare a acţionarilor în contractul de asociere cu SC L.I.P.C. SA Bucureşti, iar nu ca reprezentant al S.S. în instanţele judecătoreşti.
Aşadar recursul semnat de avocatul B.D. şi de M.T., care nu erau împuterniciţi de S.S. este formulat de persoane fără calitate de reprezentant al recurentei şi drept urmare în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 161 C. proc. civ., recursul urmează a fi anulat.
Faţă de soluţia ce urmează a se pronunţa, instanţa apreciază că nu se impune discutarea admisibilităţii în principiu a cererilor de intervenţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei legitimităţii procesuale active în declararea recursului de către pârâtul S.S. Călăraşi invocată de intimaţii A.V.A.S. Bucureşti şi SC S. SA Călăraşi, prin lichidator SC V. SA.
În baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ., anulează recursul declarat de S.S. Călăraşi, împotriva sentinţei nr. 188 din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca fiind promovat de persoane fără calitate de reprezentanţi ai părţii în litigiu.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4720/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4722/2005. Comercial → |
|---|
