ICCJ. Decizia nr. 4738/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4738/2005
Dosar nr. 10924/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 541/ COM din 24 februarie 2004 Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei B.O.Z. domiciliată în Oradea în contradictoriu cu pârâtul B.A.C.A. domiciliat în Oradea şi SC W.R.P. SRL cu sediul în Oradea, acţiune având ca obiect obligarea la plata de dividende.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a pretins pârâtului plata dividendelor pentru anii 1999-2000, însă dividendele se stabilesc în urma încheierii bilanţului contabil la sfârşitul anului financiar, avându-se în vedere că părţile au fost asociaţi ai SC W.R.P. SRL. La data de 21 mai 2001, în adunarea generală, s-a hotărât ca pârâtul să preia cele nouă părţi sociale cesionate de către reclamantul B.O.Z., achitându-i contravaloarea acestora şi preluând de asemenea activul şi pasivul. Cu această ocazie s-a stabilit că nici unul dintre asociaţi nu mai are nici o pretenţie, de nici o natură, unul faţă de celălalt ori faţă de societatea comercială. Ca urmare a celor stabilite în adunarea generală asociaţii au semnat actul adiţional la actul constitutiv al societăţii comerciale, în care s-a consemnat voinţa părţilor cu privire la cesiune şi retragerea din societate.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 134/ A din 19 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul B.O.Z., împotriva sentinţei nr. 541 din 24 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimaţii B.A.C.A. şi SC W.R.P. SRL.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că cesiunea părţii de interes este guvernată de regulile cesiunii de creanţă prevăzută de art. 1391-1398 C. civ., iar aplicarea regulilor cesiunii de creanţă trebuie să aibă ca premisă existenţa consimţământului asociaţilor, dat prin posibilitatea cesiunii părţilor de interes, dispoziţii ce în speţă nus-au dovedit că au fost încălcate şi nici nu s-a contestat acest fapt. Cesiunea nu liberează pe cedent de ceea ce mai datorează societăţii din aportul său la capitalul social, iar din probe nu reiese că cedentul apelant ar datora ceva societăţii sau terţilor şi nici că societatea sau pârâtul intimat i-ar fi datorat ceva cedentului. Faptul că apelantul a declarat expres cu ocazia adunării generale şi a semnării actului adiţional de cesiune că nu mai are nici o pretenţie faţă de cedent sau societate, iar aceste nu au fost contestate de apelant, duc la concluzia că sunt opozabile părţilor, conform art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute având putere de lege între părţile contractante până la constatarea nulităţii acestora.
Împotriva deciziei nr. 134/ C din 19 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamantul B.O.Z., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că în mod greşit nu s-a dispus obligarea pârâţilor la plata dividendelor cuvenite în calitatea de asociat, precum şi interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, respectiv hotărârea adunării generale prin care s-a stabilit cesiunea părţilor sociale şi declaraţia că nu mai sunt pretenţii faţă de pârât şi societate, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimatul pârât B.A.C.A. a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi pe fond respingerea recursului.
Intimata pârâtă SC W.R.P. SRL a depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs şi din întâmpinare, urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicate de pârâtul B.A.C.A. şi recursul declarat de reclamantul B.O.Z., pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente, este de necontestat că pârâtul B.A.C.A., atât în faza procesuală a fondului cât şi a apelului nu a ridicat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motiv pentru care nici instanţele nu s-au pronunţat asupra acestui aspect. Este nejustificată critica invocată, deoarece pârâtul are, nu numai calitatea de asociat, dar şi pe aceea de administrator al SC W.R.P. SRL, reprezentând-o legal cu toate prerogativele conferite de Legea nr. 31/1990 republicată, completată şi modificată.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâţilor la plata către reclamant a dividendelor cuvenite din activitatea societăţii comerciale pe anii 1999 şi 2000, fără a fi precizat cuantumul lor, în cadrul obligaţiei de a face. Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc. De esenţa întregii situaţii de fapt şi de drept este libera exprimare a voinţei reale manifestată cu ocazia încheierii actelor care au produs efecte juridice, respectiv hotărârea adunării generale a asociaţilor din 21 mai 2001 şi actul adiţional la actul constitutiv al SC W.R.P. SRL autentificat la 22 mai 2001 la B.N.P. M.D.S. Astfel, în termeni fără echivoc, s-a stipulat că asociatul B.A.C.A. preia de la asociatul B.O.Z., care se retrage din societate, cele 9 părţi sociale cesionate, în valoare de 900.000 lei, achitându-i contravaloarea acestora, activul şi pasivul firmei aşa cum se prezintă la data întocmirii procesului verbal, părţile declarând expres că nu mai au nici o pretenţie, de nici o natură unul faţă de celălalt, ori faţă de SC W.R.P. SRL (dosar nr. 1179/COM/2003 al Tribunalului Bihor–Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ).
Aceste argumente juridice, fac ca toate criticile formulate de recurentul B.O.Z. să fie nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 134/C/A din 19 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind întrunite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. De asemenea urmează a respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul B.A.C.A. în întâmpinarea depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de B.A.C.A.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.O.Z., împotriva deciziei nr. 134 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4733/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4739/2005. Comercial → |
|---|
