ICCJ. Decizia nr. 4739/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4739/2005
Dosar nr. 725/2005
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2004, creditoarea SC C.C. SRL a solicitat executarea silită prin poprire a debitorilor U.S.L.M. şi S.U.M., terţ poprit fiind B.R.D., titlul executoriu fiind sentinţa civilă nr. 5685 din 29 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2001, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins cererea de executare, reţinându-se că prin acelaşi titlu au fost obligaţi la plată doi debitori, situaţie în care creditorul trebuia să iniţieze o procedură de executare distinctă pentru fiecare, avându-se în vedere caracterul unipersonal al executării silite şi faptul că fiecare patrimoniu trebuie supus în mod separat tuturor formelor de executare.
Împotriva acestei încheieri a promovat apel reclamanta – creditoare criticile vizând aspecte de netemeinicie.
Astfel se susţine că normele de procedură prevede o singură condiţie pentru a se putea încuviinţa executarea silită şi anume „o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi un titlu executoriu, pluraritatea de debitori neavând relevanţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 657 din 17 noiembrie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot încheierea atacată şi a admis cererea de încuviinţare a executării silite, prin poprire terţ poprit fiind B.R.D. până la concurenţa sumei de 459.215.107 lei, actualizată la data executării efective.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a înlăturat susţinerea instanţei de fond potrivit căreia sentinţa civilă ce constituie titlul executoriu nu poate fi pusă în executare întrucât în dispozitiv debitorii nu au fost obligaţi în solidar, având în vedere că în dreptul comercial solidaritatea se prezumă fără a fi necesară o stipulaţie expresă în acest sens.
Efectul principal al solidarităţii pasive, conchide instanţa de apel, este obligaţia fiecărui codebitor de a plăti datoria în întregime, creditorul având dreptul să urmărească pe oricare dintre debitor.
Cu petiţia înregistrată la data de 22 noiembrie 2004 pârâta – debitoare U.S.L.M. a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de apel în mod eronat a respins excepţia tardivităţii formulării apelului.
Astfel se susţine că încheierea judecătoriei nu a fost comunicată, neexistând proba comunicării.
Pe fond se critică soluţia instanţei de fond considerând că prin admiterea cererii s-a îmbogăţit creditoarea cu o sumă dublă.
Pe de altă parte recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că s-a ignorat cererea privind efectuarea unei adrese către biroul executorului judecătoresc de comunicare a documentelor existente în dosarul de executare.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte tardivitatea formulării apelului, se reţine că instanţa de apel a reţinut un mod corect că la cererea creditoarei la data de 27 septembrie 2004 s-a dispus comunicarea încheierii şi faţă de această dată apelul a fost declarat în termen, excepţia fiind răspunsul corect în raport de dispoziţiile art. 336 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, urmează a se înlătura criticile formulate, instanţa de apel făcând o corectă apreciere a dispoziţiilor art. 22 C. com.
Cu privire la ignorarea solicitării privind obţinerea datelor din dosarul de executare instanţa de recurs, consideră că în judecarea cauzei instanţa este suverană în aprecierea şi administrarea probatoriilor în raport de situaţia de fapt.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea U.S.L.M., împotriva deciziei nr. 657 din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4738/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4740/2005. Comercial → |
|---|
