ICCJ. Decizia nr. 4789/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4789/2005
Dosar nr. 735/2005
Şedinţa de la 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1980/2004 al Tribunalului Teleorman, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta A.S.S. Alexandria, solicitând să se dispună următoarele:
- obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei de mediu în societatea privatizată SC S. SA Alexandria, cu termen scadent la data de 27 iunie 2001, aşa cum s-a obligat prin contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni;
- obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere în executarea obligaţiei de executare a investiţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 671 din 26 iulie 2004, Tribunalul Teleorman a respins acţiunea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti, reţinând că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât prin sentinţa nr. 1762/2001 a aceleiaşi instanţe a fost soluţionată o cerere, având acelaşi obiect, cauză, părţi, ceea ce înseamnă existenţa autorităţii de lucru judecat.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care, a anulat sentinţa primei instanţe şi evocând fondul a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut că din considerentele sentinţei civile nr. 1762 din 3 decembrie 2001, rezultă că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate dar nu se poate accepta automat că prin prisma acestei hotărâri ar opera autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, admiterea şi a apelului său şi schimbarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost precizată.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că:
- hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susţinut că prin contract pârâta s-a obligat să efectueze în societate o investiţie de 50.000.000 lei pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul de conformare. Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, au ignorat în totalitate faptul că nu a fost depus înscrisul oficial care putea face dovada îndeplinirii obligaţiei asumate de pârâtă anume confirmarea autorităţii de mediu respectiv a I.P.M.T. din care să rezulte îndeplinirea tuturor măsurilor de protecţie a mediului;
- hotărârea recurată nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit reglementărilor procedurale în vigoare, recursul este conceput ca o cale de atac, lipsită de caracter devolutiv, un control al hotărârii atacate, în limita motivelor prevăzute de lege.
Între părţile în proces s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de acţiuni din 13 martie 2000, prin care în ce priveşte prezenta cauză, pârâta s-a angajat să efectueze o investiţie de 50.000.000 lei.
Din actele depuse la instanţa de fond, rezultă faptul că pârâta a realizat o platformă betonată în valoare de 55.049.000 lei, fapt confirmat de A.P.M.T., prin adresa de la dosarul instanţei de apel.
În aceste împrejurări prima critică formulată de recurentă apare ca nefondată şi urmează a se respinge.
În critica sa privind daunele cominatorii, recurenta precizează că acestea sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligaţiei de a face, având caracterul unei pedepse civile.
Instanţa de apel a respins cererea de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii odată cu cererea principală, reţinând corect că atâta vreme cât investiţia a fost realizată de către pârâtă, nu poate fi primită o cerere constând în obligaţia de a face şi anume realizarea investiţiei, cu daune cominatorii, astfel că şi acest motiv de recurs este nefondat.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 676 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4787/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4791/2005. Comercial → |
|---|
