ICCJ. Decizia nr. 4796/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4796/2005
Dosar nr. 1166/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC I. SA Brăila, a chemat în judecată pe pârâţii B.O. şi B.C., solicitând să se constate că aceştia nu mai au calitate de acţionari ai societăţii comerciale din 20 octombrie 1995.
Prin cererea reconvenţională formulată, pârâţii solicită constatarea nulităţii absolute a acţiunilor emise de societatea comercială, din anul 1996.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa comercială nr. 491 din 26 mai 2004 a anulat cererea de chemare în judecată şi a dispus judecarea cererii reconvenţionale, reţinând că reprezentantul reclamantei nu mai avea calitatea de administrator nefiind nici o menţiune la R.C., care să-i confere această calitate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 162/ A din 14 octombrie 2004, a admis apelul reclamantei şi a anulat sentinţa atacată.
Instanţa a considerat că societatea comercială este reprezentată prin administrator a cărui activitate se prelungeşte până la numirea unui nou administrator care să preia gestiunea de la cel înlocuit, iar în perioada 1996 – 2004, societatea reclamantă a funcţionat cu acelaşi administrator care a dat şi delegaţie de reprezentare avocatului.
Prin Decizia civilă nr. 213/ A din 21 decembrie 2004, instanţa de apel a respins ca inadmisibilă acţiunea, întrucât constatarea pierderii calităţii de acţionar poate fi invocată numai pe cale de excepţie când nu este posibilă acţiunea în realizare.
Pierderea drepturilor aferente calităţii de acţionar se face exclusiv după procedura reglementată de Legea nr. 31/1990, procedură prin care s-a recunoscut calitatea de acţionari la societatea reclamantă, pârâţilor prin sentinţa civilă nr. 637/2003 şi nr. 1086/2001 ale Tribunalului Brăila. Pe de altă parte, calitatea de acţionar nu poate fi înlăturată prin modificarea tipului acţiunilor din acţiuni la purtător în acţiuni nominative.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 5, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa a depăşit atribuitele puterii judecătoreşti pronunţând o hotărâre în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată; nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Hotărârea curţii de apel este lipsită de temei legal întrucât greşit a reţinut lipsa calităţii procesuale active şi inadmisibilitatea acţiunii în constatare, interesul societăţii comerciale fiind acela de a se constata inexistenţa unei situaţii de drept, a calităţii de acţionar.
În privinţa autorităţii de lucru judecat recurenta susţine că au existat mai multe hotărâri judecătoreşti care au stabilit că pârâţii nu au calitate de acţionari astfel că numai în acest sens poate fi considerată excepţie.
Critica deciziei atacate se referă şi la incompatibilitatea preşedintelui completului de judecată, care a judecat şi cererea formulată de fiul pârâţilor într-o cauză similară.
Instanţa de apel nu a ţinut cont nici de sentinţa civilă nr. 718/2004 a Tribunalului Brăila, irevocabilă, prin care se stabilea că acţiunile societăţii SC I. SA au fost înregistrate ca acţiuni nominative.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., determină casarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de o instanţă care a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Pentru a fi întemeiat motivul menţionat, instanţa de judecată trebuia să se pronunţe asupra unei cauze care era de competenţa altor instituţii decât cele care compun puterea judecătorească. Respingerea acţiunii în contradictoriu cu pârâţii dar şi cu reclamanţii din cererea reconvenţională nu reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, competenţa de soluţionare a acesteia aparţinând instanţelor judecătoreşti.
Pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată reprezintă un alt motiv de recurs, neinvocat de recurentă.
Pe de altă parte nici omisiunea de a pune în discuţie calitatea procesuală a părţilor nu reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti cât timp acţiunea era dintre cele pentru care numai instanţele de judecată sunt competente a le soluţiona.
De altfel, acţiunea reclamantei nu a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active şi nici pentru lipsa de interes, ci pentru că instanţa de apel a considerat-o inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 111 alin. (2) C. proc. civ. şi de posibilitatea realizării dreptului printr-o acţiune întemeiată pe Legea nr. 31/1990.
O motivare contradictorie, care ar rezulta din expozitivul recursului privind caracterul indirect al autorităţii de lucru judecat, reprezintă o argumentare subsidiară nerelevantă soluţiei pronunţate, care nu s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1201 C. civ., Cu toate acestea însăşi recurenta evocă hotărâri judecătoreşti irevocabile care au stabilit lipsa calităţii de acţionari a pârâţilor, aşa încât acţiunea introductivă putea fi caracterizată ca lipsită de interes.
Dispoziţiile referitoare la incompatibilitatea judecătorilor, prevăzute de art. 24 C. proc. civ., sunt de strictă interpretare: numai judecătorul care s-a pronunţat într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. Pronunţarea unor hotărâri în diferite cauze care au un obiect similar nu dă dreptul judecătorului să se abţină, pe considerente de incompatibilitate.
În privinţa motivului de recurs întemeiat pe pct. 10 al art. 304, privind abrogarea expresă prevăzută de Legea nr. 219/2005 şi incidenţa dispoziţiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei temeiniciei hotărârii atacate.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 213/ A din 21 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I. SA Brăila, împotriva deciziei civile nr. 213/ A din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4791/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4798/2005. Comercial → |
|---|
