ICCJ. Decizia nr. 4791/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4791/2005
Dosar nr. 793/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2261 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, SC I. SRL Sibiu în contradictoriu cu pârâtul, I.R.C. din Sibiu.
S-a dispus rezoluţiunea contractului de construire din 19 iunie 2002, revenirea părţilor la situaţia anterioară, adică pârâtul să restituie garajul şi cele două boxe, iar reclamantul să restituie sumele primite cu titlu de preţ.
S-a dispus evacuarea pârâtului din garaj şi boxe. S-au respins celelalte capete de cerere.
Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 14.851.959 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că pârâtul beneficiar a sistat plata ratelor la 16 octombrie 2002, iar potrivit art. 4 alin. (2) din contract, neachitarea ratelor timp de două luni, duce la anularea contractului şi pierderea a 20 % din preţul garajului.
Apelul pârâtei împotriva sentinţei instanţei de fond a fost admis de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 273 din 5 noiembrie 2004, hotărârea atacată fiind modificată în sensul respingerii acţiunii.
S-a luat act că pârâtul a consemnat la C.E.C. suma de 168.077.047 lei la dispoziţia reclamantei, preţul garajului şi a boxelor.
A fost respins apelul reclamantei.
În pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că refuzul pârâtului de a plăti în continuare ratele a fost justificat în baza „exceptio non adimpleti contractus", neexecutarea nefiind imputabilă pârâtului.
S-a mai reţinut, că greşit instanţa a considerat că reclamantul a devenit proprietarul construcţiilor, acesta având doar calitatea de creditor, cu un drept de creanţă legat de lucrările executate şi neachitate de beneficiar. Ca urmare, s-a reţinut că rezoluţiunea contractelor s-a dispus greşit de instanţă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- sistarea ratelor de către pârâtă nu s-a datorat nerespectării termenului de predare a garajului şi boxelor, 31 octombrie 2002, ci s-au avut în vedere pretenţiile de penalităţi pentru neexecutarea altui contract, de construire, a unui apartament.
- greşit instanţa de apel a reţinut că constructorul nu devine proprietar, ci este titularul unui drept de creanţă, întrucât s-a ignorat faptul că au fost suportate costul materialelor, manoperei, deci în realitate sunt contracte de vânzare-cumpărare.
- nu se poate reţine o ofertă reală de plată, întrucât aceasta trebuie să cuprindă preţul datorat, penalităţile, dobânzile aferente şi cheltuielile pentru lichidarea debitului.
Ori, suma consemnată la C.E.C., de 168.077.047 lei, nu acoperă obligaţiile reale de plată.
Recurentul a formulat critici şi împotriva sentinţei instanţei de fond, întrucât obligarea constructorului la restituirea sumelor încasate, nu-şi are temei, în lipsa unei cereri reconvenţionale din partea beneficiarului pârât.
Înalta Curte, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Între reclamantă în calitate de constructor şi pârâtă în calitate de beneficiar s-au încheiat două contracte de construire pentru garaj şi boxe.
Termenul de predare 31 octombrie 2002, nu a fost respectat de constructor, astfel că începând cu luna octombrie 2002, pârâta a încetat să achite ratele, invocând excepţia de neexecutare a lucrărilor.
Instanţa de apel a reţinut întemeiat că faţă de culpa constructorului în nerespectarea termenului de predare a lucrării, nu este aplicabilă prevederea din pct. 4 din contract, anularea acestuia pentru neachitarea ratelor timp de 2 luni.
Susţinerea recurentei în sensul că sistarea ratelor a fost determinată de pretenţii din alt contact, nu este dovedită şi nu poate fi reţinută ca reală.
Aşa cum întemeiat a reţinut instanţa de apel, în cazul contractului de prestaţii, constructorul dobândeşte împotriva beneficiarului un drept de creanţă, pentru plata preţului lucrărilor executate şi nicidecum nu devine proprietarul lucrărilor, chiar dacă aprovizionarea materialelor s-a făcut de constructor, acesta având acţiune în pretenţii împotriva beneficiarului, în temeiul contractului încheiat de părţi.
Rezultă că acţiunea reclamantei este fără temei, respingerea acesteia fiind legală.
În ce priveşte suma consemnată de beneficiar drept preţ la dispoziţia reclamantei, în situaţia în care se va considera că este neîndestulătoare faţă de lucrările executate, recepţionate şi predate pârâtei, constructorul are posibilitatea valorificării dreptului de creanţă, pe calea unei acţiuni în pretenţii.
Aşa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să fie obligată faţă de intimatul I.R.C. la plata sumei de 354,04 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Sibiu, împotriva deciziei nr. 273/A/2004 din 5 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurenta la plata sumei de 354,04 RON cheltuieli de judecată către intimatul I.R.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4789/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4796/2005. Comercial → |
|---|
