ICCJ. Decizia nr. 4786/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4786/2005
Dosar nr. 9410/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.C.H., a chemat în judecată pe pârâta SC O.I.T. SRL cu sediul în Braşov şi a solicitat că se constate existenţa contractului pentru realizarea reţelei de apă din localitate, neexecutarea parţială a contractului de către pârâtă, refuzul sistematic de a proceda la recepţia lucrărilor, încasarea costului lucrării şi să oblige la finalizarea acestora ori la recepţia lucrării.
La termenul din 17 aprilie 2002, reclamanta îşi precizează acţiunea, faţă de actul de cesiune al pârâtei prin care întreg capitalul social al acesteia şi toate operaţiunile financiare, comerciale şi juridice sunt cesionate şi SC O.I.T. SRL îşi schimbă denumirea în SC C.I.T. SRL.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 3208/ C din 16 octombrie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a respins acţiunea.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 212/ R din 7 martie 2003 a admis recursul reclamantei, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, considerând că obiectul acţiunii îşi avea izvorul într-un contract încheiat de reclamantă şi succesoarea în drepturi şi obligaţii a pârâtei.
În rejudecare, Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 175/ S din 14 ianuarie 2004, a admis acţiunea precizată, a constatat existenţa raportului contractual între părţi a neîndeplinirii parţiale a obligaţiilor pârâtei, a refuzului acesteia de a încheia acte de recepţie a lucrării, a obligat pe pârâţi să restituie reclamantei sumele de 238.250.247 lei contravaloarea a 10 bucăţi hidranţi de incendiu subterani, 4.838.400 lei contravaloarea a 75,6 ml. conductă şi 8.000.000 lei contravaloarea căminului executat de reclamantă. A obligat pe pârâtă să monteze bandă avertizoare, să remedieze 6 cămine de vane, să predea mufele de branşament şi să recepţioneze lucrarea precum şi la plata sumei de 72.381.500 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că părţile au încheiat un contract de executare a reţelelor de apă în comuna Hărman, pârâta încasând preţul lucrării, dar executând-o în parte necorespunzător, pentru lucrările stabilite de raportul de expertiză şi refuzând recepţia.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, considerând că prin expertiza tehnică şi minuta din 23 iunie 1992 sunt dovedite lucrările neexecutate, iar recepţia trebuia să respecte prevederile art. 6 din HG nr. 273/1994 chiar dacă o parte din lucrări au fost ocupate de către beneficiar. Lucrările de branşare ilegală nu au făcut obiectul acţiunii, iar instanţa de fond a obligat pe pârâtă numai în limita contractului şi minutei menţionate.
Curtea a apreciat că acţiunea este în realizarea dreptului, iar prevederile art. 7201 C. proc. civ., nu erau aplicabile la data introducerii acţiunii.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că deşi în expertiză sunt determinate lucrările neexecutate instanţele au obligat-o şi la montarea benzilor avertizoare şi remedierea celor 6 cămine deşi acele lucrări nu făceau parte din categoria lucrărilor neexecutate.
În privinţa recepţiei lucrării, recurenta susţine că dispoziţiile HG nr. 273/1994 obligă pe beneficiar să convoace efectuarea recepţiei, aşa încât culpa gravă revine reclamantei care a convocat tardiv părţile, la mai bine de 2 ani, pentru recepţia lucrării; iar restituirea garanţiei de către beneficiar reprezintă o recunoaştere a bunei execuţii a lucrării.
Pe de altă parte instanţa nu a avut în vedere nici încercarea recurentei de a încheia o tranzacţie cu reclamanta.
Prin cererea din 26 aprilie 2005, lichidatorul judiciar al recurentei, SC L.C. SRL Braşov, a solicitat suspendarea judecăţii pricinii în temeiul dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995, creditorul având posibilitatea să se înscrie la masa credală a pârâtei recurente.
Cererea a fost respinsă.
Legea nr. 64/1995 instituie procedura de executare concursuală, în situaţia existenţei uneia sau mai multor creanţe certe şi lichide, condiţia exigibilităţii fiind dependentă de atitudinea debitorului care prin acţiunile sale tinde sau nu către determinarea prezumţiei de insolvenţă. Dispoziţiile art. 42 din lege prevăd suspendarea oricărei acţiuni judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Însă, acţiunea prin care un creditor tinde să-şi constituie un titlu pentru creanţa sa incertă, nu este o acţiune în realizarea creanţei.
Prohibiţia impusă de lege este, în aceste condiţii, determinată chiar de scopul pentru care aceasta a fost elaborată: crearea unei proceduri de executare silită egalitară şi concursuală. Iar creditorii, pentru a putea formula cereri trebuie să aibă una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile (art. 36).
Recursul este nefondat.
Prin contractul de execuţie din 16 ianuarie 1998, recurenta s-a obligat să execute o lucrare conform proiectului de execuţie, subînţelese fiind şi obligaţiile impuse de actele normative aplicabile în domeniul obiectului contractului de care proiectul a ţinut cont.
Astfel în proiectul de execuţie sunt stabilite detalii privind lucrările pentru care şi montarea de benzi avertizoare şi turnarea căminelor pentru vane din beton monobloc, tencuite, echipate cu hame şi capace, pe care expertiza tehnică le-a identificat, iar instanţele de fond, în mod judicios le-a analizat.
Nu se poate susţine, pertinent, nici atitudinea pasivă a reclamantei care nu a convocat efectuarea recepţiei. Termenul de finalizare a lucrărilor era 4 luni de la semnarea contractului, dată de la care, în condiţiile în care acestea erau executate se putea convoca efectuarea recepţiei. Însă din situaţia părţilor şi corespondenţa părţilor, începând cu adresa din 21 septembrie 2000, rezultă neîndeplinirea, în totalitate, a obligaţiilor constructorului, aşa încât acesta nu poate transfera culpa în convocarea recepţiei, beneficiarului cât timp lucrarea era neterminată.
Restituirea garanţiei de bună execuţie nu este o dovadă a efectuării lucrărilor având în vedere corespondenţa părţilor, neefectuarea recepţiei lucrării şi celelalte probe administrate.
Încercările părţilor de a soluţiona litigiul printr-o tranzacţie sunt dependente de voinţa acestora, instanţele având numai rolul de a consfinţi învoiala lor. Critica adresată hotărârilor pronunţate nefiind temeinică nici sub acest aspect.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.I.T. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 160/ Ap din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4783/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4787/2005. Comercial → |
|---|
