ICCJ. Decizia nr. 4779/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4779/2005
Dosar nr. 2531/2004
Şedinţa de la 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2489 din 30 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 7679/2003 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Botoşani, în contra pârâtei SC R. SA Oneşti. Pârâta a fost obligată la plata sumei de 32.844.000 lei pretenţii şi 2.678.920 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pentru transportul produselor petroliere contractate potrivit contractului de vânzare – cumpărare din 12 februarie 2002, furnizoarea SC R. SA Oneşti nu a respectat condiţia de livrare franco depozit cumpărător, aşa cum a convenit cu beneficiara mărfii, ci, a transportat pe cheltuiala sa produsele petroliere destinate pârâtei numai până la staţia Botoşani.
S-a reţinut de asemenea că pentru transportul mărfii până la depozitul cumpărătorului s-a emis factura din 18 aprilie 2002, refuzată nejustificat la plată de furnizarea SC R. SA Oneşti.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 7/2004 din 20 ianuarie 2004, reţinând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale aplicabile cauzei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC R. SA Oneşti a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor anterioare pronunţate în cauză.
A invocat în primul rând excepţia prematurităţii introducerii acţiunii întrucât nu a fost respectat de reclamantă termenul de 15 zile pentru convocarea la conciliere, prevăzut de art. 7201 C. proc. civ., iar pe fond a susţinut că SC R. SA Oneşti a încheiat cu C.F.R. M. SA contract de plată centralizată ce a intrat în vigoare la data de 7 februarie 2002, dar reclamanta nu a permis cărăuşului să intre în incinta societăţii cu marfa.
Recursul pârâtei este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se impune constatarea că motivele de recurs ale pârâtei s-au constituit şi în motive de apel, care au fost detaliat analizate de instanţa de apel.
S-a reţinut corect în considerentele hotărârii recurate că procedura concilierii prealabile a fost îndeplinită cu respectarea termenelor prevăzute de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., cum de asemenea corect s-a reţinut şi că decontarea cheltuielilor de transport s-a făcut cu respectarea art. 7 din contractul dintre părţi.
Cum recurenta nu a făcut dovada că motivele recursului său se încadrează în situaţiile de la punctele 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ., care să o îndreptăţească să ceară modificarea sau casarea hotărârii, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul acesteia se priveşte ca nefondat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SA Oneşti, împotriva deciziei civile nr. 7/2004 din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4777/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4783/2005. Comercial → |
|---|
