ICCJ. Decizia nr. 4805/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4805/2005
Dosar nr. 3038/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Debitoarea SC C.C. SRL Ploieşti a solicitat prin contestaţie la executare, anularea licitaţiei din 27 ianuarie 2005 şi a procesului verbal de licitaţie de la această dată, prin care intimata A.V.A.S. Bucureşti a vândut SC I.C.S. SRL imobilul proprietatea sa, situat în Ploieşti, str. Buna Vestire, în baza OUG nr. 51/1998 completată şi modificată, fără a se respecta dispoziţiile de organizare şi desfăşurare a licitaţiei prevăzute de acest act normativ.
A mai formulat contestaţie la executare şi creditoarea A.F.P. Ploieşti, care, la rândul său a solicitat anularea vânzării efectuate de A.V.A.S. Bucureşti la 27 ianuarie 2005 susţinând că debitoarea SC C.C. SRL Ploieşti avea obligaţii restante la bugetul de stat de 4.752.159.787 lei, iar în evidenţele de publicitate imobiliară a înscris somaţia sa din 18 aprilie 2002, pentru executarea bunurilor mobile ale acestei debitoare identificate prin procesul verbal din 7 martie 2002.
Prin sentinţa nr. 89 din 17 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 3659/2005, au fost respinse, ca neîntemeiate, contestaţiile la executare ale SC C.C. SRL Ploieşti şi A.F.P. Ploieşti în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti şi SC I.C.S. SRL Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că au fost respectate dispoziţiile legale de organizare şi ţinere a licitaţiei, iar pretinsa nerespectare a publicităţii de către A.V.A.S. Bucureşti, invocată în cauză este contrazisă de anunţurile din ziarele depuse la dosar de A.V.A.S. S-a reţinut de asemenea, în ce priveşte contestaţia A.F.P. Ploieşti, că aceasta nu a întocmit forme de executare care să o îndreptăţească să pretindă drepturi faţă de creditorul prioritar A.V.A.S. Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarea-debitoare SC C.C. SRL Ploieşti şi contestatoarea creditoare A.F.P. Ploieşti.
În motivarea recursului său debitoarea a susţinut că în mod greşit prin hotărârea recurată a fost soluţionată contestaţia A.F.P. Ploieşti, căci nu a fost investită legal instanţa care a pronunţat această hotărâre cu atare contestaţie la executare. A mai susţinut că în mod greşit a fost respinsă contestaţia la executare, că preţul imobilului nu a fost corect stabilit, a fost un preţ derizoriu ce a prejudiciat-o pe contestatoare.
Recurenta creditoare în motivarea recursului său a susţinut că în mod greşit prin hotărârea recurată s-a apreciat că întrucât nu a întocmit proces-verbal de sechestru ci numai de identificare de bunuri nu s-a născut un privilegiu în favoarea creditorului bugetar, iar A.F.P. Ploieşti avea prioritate în distribuirea preţului chiar şi în situaţia în care procesul-verbal de identificare de bunuri mobile nu ar fi devenit ipotecă legală în sensul codului civil.
Recursurile sunt nefondate.
În ce priveşte recursul debitoarei:
Acest recurs, nu menţionează în care dintre situaţiile prevăzute la punctele 1-9 al art. 304 C. proc. civ. se încadrează ; va fi însă examinat în condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Susţinerea acestei recurente potrivit cu care greşit prin hotărârea recurată a fost soluţionată şi contestaţia la executare a A.F.P. Ploieşti nu poate constitui motiv întemeiat de recurs.
Prin încheierea din 2 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, aflată la dosarul 3659/2005 al acestei instanţe s-a pus în discuţia părţilor introducerea în cauză şi a acestei contestatoare, iar reprezentantul SC C.C. SRL Ploieşti a solicitat conexarea celor două cauze, Curtea a admis apoi cererea de introducere în cauză în calitate de contestator a A.F.P. Ploieşti.
Tot astfel şi susţinerea contestatoarei privind subevaluarea imobilului său ce a fost vândut la licitaţie de A.V.A.S. este nefondată.
Raportul de evaluare a fost efectuat de o instituţie specializată, I. Bucureşti, iar debitoarea care a fost informată asupra vânzării, nu a făcut nici un fel de obiecţiuni cu privire la preţul de pornire a licitaţiei.
Cum corect a reţinut instanţa de fond, între valoarea reală şi valoarea de piaţă la care se poate vinde un bun chiar dacă există diferenţe substanţiale, atâta timp cât s-au respectat formalităţile legale de vânzare, nu se poate primi susţinerea că respectivul bun a fost subevaluat.
S-a subliniat în hotărârea recurată că raportul de evaluare actualizat cu rata inflaţiei, întocmit pentru A.F.P. Ploieşti nu şi-a găsit corespondent pe piaţa imobiliară din Ploieşti, chiar la o valoare de circa 50-60 % din preţul de evaluare.
Cu privire la recursul debitoarei:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că A.V.A.S. Bucureşti a preluat de la C.N.A.S. creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la F.N.U.A.S. în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/1998 republicată şi aprobată prin Legea nr. 409/2001 şi a bunurilor debitoarei SC C.C. SRL Ploieşti.
În respectarea art. 58 din actul normativ menţionat mai sus, a fost somată debitoarea să achite datoria sa către A.V.A.S. prin adresa din 17 noiembrie 2003, iar ulterior la 9 iunie 2004 prin proces verbal de sechestru, semnat de debitoare, s-a consemnat că bunurile imobile ce fac obiectul sechestrului, nu au asupra lor alte sarcini şi nu fac obiectul altei imobilizări.
La licitaţia din 16 decembrie 2004 nu s-a prezentat nimeni, a fost organizată apoi o nouă licitaţie.
Formele de executare silită au început asupra imobilului proprietatea debitoarei SC C.C. SRL de către doi creditori bugetari: A.F.P. Ploieşti prin procesul verbal de identificare de bunuri imobiliare din 6 martie 2002 şi A.V.A.S. Bucureşti, care prin adresa din 17 noiembrie 2003 a comunicat debitoarei titlurile executorii şi a somat-o să îşi achite datoria.
A.F.P. Ploieşti a început executarea după 9 luni de la identificarea bunurilor urmărite, în timp ce creditoarea prioritară A.V.A.S. a finalizat executarea şi cum corect a reţinut instanţa de fond, A.F.P. Ploieşti în aceste împrejurări nu mai era îndreptăţită să pretindă drepturi, inclusiv dreptul la restituirea preţului.
Aşadar, recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge.
În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de SC C.C. SRL Ploieşti şi A.F.P. Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 89 din 17 iunie 2005 a Curţii de apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurentele în solidar la plata sumei de 2000 RON în favoarea intimatei SC I.C.S. Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4798/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4809/2005. Comercial → |
|---|
