ICCJ. Decizia nr. 4822/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4822/2005
Dosar nr. 469/2005
Şedinţa de la 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia comercială, la 5 ianuarie 2004, reclamanta SC A. SRL Eforie Nord, a solicitat în contradictor cu pârâta SC E. SA Eforie Nord anularea licitaţiei publice cu strigare din 24 decembrie 2003, desfăşurată la sediul societăţii cu privire la activele V.C.S.P. şi V.C., ca fiind lovită de nulitate a absolută prevăzută de art. 19 din Legea nr. 85/1992, modificată de Legea nr. 76/1994; Legea nr. 80/1991 şi Legea nr. 76/1992 privitoare la licitaţii, HG nr. 658/1992 de aplicare a acestor două legi, OUG nr. 88/1997, privitoare la privatizarea societăţilor comerciale din turism.
Reclamanta, în fapt a susţinut că este deţinătoarea contractului de locaţie de gestiune din 17 mai 1991 pe 15 ani a celor două vile şi că din zvon public a aflat de ţinerea licitaţiei şi întrucât nu a găsit nici un afiş la sediul societăţii a formulat o contestaţie la 23 decembrie 2004.
La termenul din 24 februarie 2004, reclamanta a precizat acelaşi temei de drept pentru acţiunea promovată, iar în scris a făcut referire şi la prevederile OUG nr. 52/2001; Legea nr. 50/1991 şi în subsidiar la Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 18/1991.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 3632 din 27 aprilie 2004 a respins acţiunea ca inadmisibilă urmare admiterii excepţiei cu acest obiect.
Instanţa de fond a apreciat că legalitatea procedurilor de privatizare ale societăţii pârâte nu poate fi verificată din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 85/1992, modificată prin Legea nr. 76/1994, care priveşte vânzarea de locuinţe constituite din fondurile statului şi ale Legii nr. 50/1991, privind autorizarea în construcţii, acte normative fără relevanţă în cauza dedusă judecăţii.
Prin Decizia nr. 306 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL Eforie Nord.
Criticile apelantei cu privire la competenţa instanţei în raport de criteriul valoric şi incidenţa textelor de lege pe care şi-a întemeiat acţiunea au fost înlăturate de instanţa de apel faţă de obiectul cererii, nulitatea absolută a licitaţiei din 24 decembrie 2003, menţinând, în consecinţă, ca legală hotărârea instanţei de fond.
În contra deciziei menţionate reclamanta SC A. SRL a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că ambele hotărâri sunt nelegale şi neîntemeiate în baza prevederilor din Legea nr. 50/1991 modificată prin Legea nr. 453/2001 şi Legea nr. 85/1992 privitoare la procedura licitaţiilor, obligatorie indiferent de apartenenţa capitalului.
Mai susţine recurenta că ambele hotărâri conţin motivări contradictorii, că nici una din instanţe nu s-a preocupat de valoarea contractului de locaţie de gestiune în fiinţă la data licitaţiei şi nu a sancţionat refuzul primirii sale la desfăşurarea licitaţiei a cărei publicitate s-a realizat în ziare locale din afara Dobrogei.
Intimata SC T.M.N. SA fostă SC E. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei atacate, arătând că recurenta a folosit cele două vile între anii 1991 – 2002, în baza contractului de locaţie de gestiune, reziliat de drept în 2000, recurenta fiind evacuată în august 2002 în baza unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă.
Cu privire la temeiul de drept invocat de recurenta intimată arată că aceasta nu are incidenţă în cauză.
Recursul nu este fondat.
1. Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speţă, acţiunea reclamantei recurente a fost respinsă urmare admiterii excepţiei de inadmisibilitate, faţă de faptul că temeiul de drept iniţial indicat, menţinut în urma explicaţiilor solicitate de judecător, nu reglementează cauze de invalidare a licitaţiilor de natura celei a cărei anulare se solicită şi care a avut ca obiect active date în locaţie de gestiune reclamantei.
Într-adevăr, actele normative a căror încălcare se invocă şi în recurs şi care se constituie în motiv de nelegalitate nu au incidenţă în situaţia de fapt dată.
Legea nr. 50/1991 republicată (modificată şi completată prin Legea nr. 453/2001, de asemenea invocată) priveşte autorizarea executării lucrărilor de construcţii, iar art. 13 din lege referă la posibilitatea vânzării, concesionării ori închirierii prin licitaţie publică a terenurilor aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale destinate constituirii, iar Legea nr. 85/1992 republicată priveşte vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, prin art. 2 din lege reglementându-se licitaţiile organizate de consiliile locale pentru construcţiile de locuinţe finanţate din fondurile statului.
2. Cum Decizia atacată nu conţine nici motive contradictorii iar valoarea contractului de locaţie de gestiune deţinut de recurentă nu are relevanţă asupra competenţei instanţei în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Eforie Nord, împotriva deciziei nr. 306/ COM din 4 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4815/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4882/2005. Comercial → |
|---|
