ICCJ. Decizia nr. 4877/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4877/2005
Dosar nr. 8814/2001
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.V.L. a solicitat obligarea pârâtei B.P.R., prin agenţia Constanţa la compensarea soldului depozitului de disponibilităţi al cărui titular este, cu suma rămasă nerambursată din împrumutul de 10.000.000 lei acordat de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 800.000 lei /zi întârziere începând cu data pronunţării hotărârii plus cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 894 din 10 aprilie 2001, Tribunalul Constanţa respinge acţiunea reclamantului, ca nefondată, reţinând în esenţă că, chiar dacă compensaţia constituie un mod de stingere a obligaţiilor asumate de părţi, condiţiile încuviinţării acesteia sunt prevăzute limitativ şi cumulativ a fi îndeplinite de art. 1144 C. civ., iar în speţă s-a apreciat a fi neîndeplinită condiţia de exigibilitate a celor două creanţe, în raport cu prevederile regulamentului P.I.P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 849 din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la recuperarea sumei datorate şi din contul fondului social constituit la încheierea contractului.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la daune cominatorii.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 191.000 lei cheltuieli de judecată (fond şi apel).
În motivarea deciziei s-a reţinut că în baza contractului de împrumut din 10 iunie 1999, apelantului i s-a acordat un împrumut de 10.000.000 lei, acesta obligându-se să-l ramburseze într-o perioadă de 24 luni. Acest împrumut s-a acordat după constituirea unui fond social.
Conform art. 22 din contract, în cazul neplăţii ratelor la împrumutul acordat banca şi-a rezervat dreptul de a trece la recuperarea sumei datorate din fondul social, care reprezintă 30 % din valoarea sa, la care s-a adăugat contribuţia lunară inclusă în rată.
S-a mai reţinut că, compensaţia constituie un mod de stingere a obligaţiilor şi constă în strigarea a două obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele, modul în care operează compensaţia fiind reglementat de dispoziţiile art. 1143-1153 C. civ.
Constând că instanţa de fond nu a avut în vedere că potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa de apel a apreciat că în raport cu clauzele contractului acţiunea reclamantei este întemeiată în ce priveşte compensarea împrumutului nerestituit din fondul social.
Capătul de cerere privind daunele cominatorii a fost considerat neîntemeiat, deoarece nu s-au produs dovezi legate de existenţa unui prejudiciu produs prin întârzierea îndeplinirii obligaţiilor băncii.
Pârâta, prin lichidator SC R. SRL a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit clauzele contractului, respectiv art. 22 din contract şi că nu a ţinut seama de prevederile art. 1144 C. civ., care reglementează condiţiile compensării.
Prin încheierea din 18 martie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 201 din Lega nr. 83/1998.
Prin petiţia înregistrată la data de 30 martie 2005, intimatul N.V.L., a solicitat repunerea cauzei pe rol întrucât recursul a rămas fără obiect şi depune la dosar un set de adrese ale lichidatorului băncii din care rezultă că obligaţiile sale şi ale giranţilor au fost lichidate.
Cauza a fost repusă pe rol şi s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 26 mai 2005, când s-a amânat, pentru lipsă de procedură cu recurenta, la data de 20 octombrie 2005.
Se constată că este neîntemeiat, din adresa lichidatorului B.P.R. C.C. din 11 februarie 2005 (dosar recurs) rezultă că la data de 22 decembrie 2004 s-a lichidat împrumutul contractat de N.V.L.
În consecinţă, recursul pârâtei urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta B.P.R. C.C. Bucureşti, prin lichidator judiciar SC R. SRL, împotriva deciziei nr. 849/ COM din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat,
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4851/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4884/2005. Comercial → |
|---|
