ICCJ. Decizia nr. 4800/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4800/2005
Dosar nr. 1361/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA Timişoara, a chemat în judecată pe pârâtele M.F.P. şi D.G.F.P. Timiş, solicitând restituirea sumei de 3.225.925.510 lei, reprezentând actualizarea plăţii nedatorate de 821.218.000 lei cu dobânzi legale.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 8046 din 11 iunie 2004, a admis în parte acţiunea obligând pe pârâtul M.F.P. la 3.125.688.054 lei plată nedatorată şi dobânda legală şi la 98.404.255 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 122 din 17 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie) reclamantei i s-a admis acţiunea privind restituirea sumei de 821.218.000 lei cu titlu de plată nedatorată, sumă pentru care M.F.P. a operat o compensare în luna octombrie 2002, aşa încât de la data de 1 septembrie 1998 până la 30 septembrie 2002, accipiensul este îndreptăţit la dobânzi.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 93 din 9 februarie 2005 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi apelul declarat de M.F.P.
Instanţa de apel a considerat calitatea procesuală pasivă a M.F.P., care a fost obligată prin Decizia susmenţionată a Curţii Supreme de Justiţie, incidenţa dispoziţiilor art. 43 C. com., faţă de obligaţia de restituire a sumei achitate cu titlu de impozit pentru vânzarea-cumpărarea de acţiuni, dar şi aplicarea prevederilor art. 1073 C. civ., care dă creditorului dreptul de a cere îndeplinirea exactă a obligaţiei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta M.F.P. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în mod greşit s-au considerat aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., în cauză fiind aplicabile normele financiar fiscale care reglementează restituirea către plătitor a sumelor plătite în plus la bugetul de stat, iar competenţa aparţinând organelor descentralizate ale M.F.P.
Greşit instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât M.F.P. nu are atribuţii în colectarea directă a impozitelor pe profit.
Creditoarea nu putea cere reactualizarea creanţei după ce datoria a fost plătită. Buna credinţă a accipiensului nu dă dreptul la dobânzi sau despăgubiri iar dispoziţiile art. 3711 şi 3712 C. proc. civ. şi a art. 1073 C. civ., nu sunt aplicabile pentru că obligaţia de plată nu s-a adus la îndeplinire pe calea executării silite.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prin Decizia nr. 122 din 17 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a considerat că reclamanta nelegal a fost obligată de D.G.F.P. C.F.P. Timiş şi M.F.P. la plata sumei de 821.218.000 lei cu titlu de impozit pentru vânzarea cumpărarea de acţiuni şi a dispus restituirea plăţii nedatorate.
Raportul obligaţional astfel creat este consecinţa nelegalităţii operaţiilor de impozitare săvârşite de organele financiar fiscale, desfiinţate de instanţele judecătoreşti. Modalitatea de restituire a dispus-o instanţa supremă, iar dispoziţiile evocate de recurentă (OG nr. 11/1996, OUG nr. 13/2001 şi O.M.F. nr. 2051/1997) puteau fi eventual aplicate raportului juridic iniţial; însă normele menţionate privesc cauzele de insolvabilitate a debitorilor obligaţiilor bugetare, incluzând astfel raportul obligaţional actual referitor la restituirea unei plăţi nedatorate.
Astfel, instanţele de fond, judicios au considerat competenţa lor de soluţionare şi calitatea procesuală pasivă a ministerului.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, dispoziţiile art. 992 C. civ. şi art. 1092 C. civ., stabilesc obligaţia accipiensului de bună credinţă de restituire în limita îmbogăţirii. În această măsură instanţele au apreciat aplicarea dispoziţiilor privind efectele obligaţiilor şi au considerat dreptul de dezdăunare al creditorului, chiar în condiţiile în care debitorul a procedat la stingerea voluntară, la 30 septembrie 2002, a obligaţiei născută la 1 septembrie 1998. Înlăturarea dezdăunării creditorului în condiţiile concrete, ar încălca principiile generale de drept şi echitate, determinând dezechilibrul şi inegalitatea părţilor într-un raport juridic.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 9 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 9 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4799/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4804/2005. Comercial → |
|---|
