ICCJ. Decizia nr. 4848/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 665 din 2 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a admis cererea reconvențională a pârâtei SC F.C. SRL, împotriva reclamantei SC H. SA, care a fost obligată să încheie contract de vânzare - cumpărare autentic privind imobilul A.F., identificat conform raportului de expertiză întocmit de expertul I.A., care face parte integrantă din prezenta sentință, după cum urmează: construcții cu suprafață construită de 928 m.p. și teren aferent de 2.600 m.p., înscris în C.F. Joseni, s-a respins cererea principală a reclamantei, iar reclamanta a fost obligată la plata către pârâta - reconvențională a sumei de 13.432.00 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanta a solicitat prin cererea introductivă să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing încheiat între părți la 27 ianuarie 1999 și înregistrat, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea contractului mai sus arătat, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii iar prin cererea reconvențională a solicitat obligarea reclamantei să încheie cu ea contractul autentic de vânzare - cumpărare pentru imobilul în litigiu, conform art. 6 alin. (2) din contract, iar în caz contrar, hotărârea instanței să țină loc de act apt pentru intabulare. Cererea principală a reclamantei a fost considerată ca nefondată pentru următoarele considerente: motivele de nulitate nu subzistă întrucât, netransmițându-se dreptul de proprietate ci doar posesia și folosința, contractul de leasing nu era necesar a se încheia în formă autentică, bunul a fost predat efectiv și folosit de către pârâtă pe toată perioada de la data încheierii contractului, obiectul contractului este definit aspect ce rezultă și din expertiza dispusă în cauză, iar prețul a fost stabilit pe bază de negociere în dolari S.U.A. la care se adaugă T.V.A. - ul. Din declarațiile martorilor rezultă că pârâta a achitat sumele prevăzute în contract cu titlu de rată de leasing însă reclamanta, cu rea credință nu a facturat respectivele sume și chiar dacă pârâta a întârziat plata a achitat și penalități de întârziere acceptate de reclamantă. Cât privește cererea reconvențională a pârâtei, aceasta a fost considerată ca întemeiată deoarece aceasta a achitat toate ratele, conform contractului rămânând de plătit doar rata pe luna noiembrie 2003 și suma de 573 dolari S.U.A. plus T.V.A. de 22 % valoare care se va achita conform clauzelor contractuale, la semnarea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, dar este de acord să o plătească anticipat.
împotriva sentinței a formulat apel reclamanta SC H. SA, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii principale și a respingerii celei reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 2 din 7 ianuarie 2005 a respins apelul reclamantei ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC H. SA Joseni, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei, iar pe fond admiterea acțiunii principale și respingerea celei reconvenționale.
în motivarea recursului, deși întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., nu se indică concret motivele contradictorii din hotărâre ori străine de natura pricinii, în ce constă interpretarea greșită a actului dedus judecății sau schimbarea naturii ori înțelesului lui și nici prevederile legale încălcate, ci se critică doar modul în care instanța a apreciat probele administrate și a stabilit situația de fapt (dacă s-au plătit sau nu ratele scadente, dacă au fost și altele obligații contractuale nerespectate, dacă reclamanta a refuzat sau nu plata unora dintre rate ș.a.).
întrucât în recurs se face trimitere și la condițiile de valabilitate ale contractului de leasing, motiv ce poate fi încadrat în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., curtea a examinat acest motiv, constatând că este nefondat. Astfel motivele de nulitate a contractului de leasing nu subzistă, astfel cum bine au reținut instanțele, deoarece prin contract s-au transmis doar posesia și folosința și prin urmare nu era necesară forma autentică a actului; părțile îndeplineau toate condițiile prevăzute de lege pentru validitatea convențiilor, obiectul contractului a fost determinat iar neînscrierea în cartea funciară nu constituie un motiv de nulitate absolută a actului.
Cu privire la soluția de respingere a celui de al doilea capăt al cererii sale reconvenționale recurenta nu critică, așa cum s-a arătat deja, decât felul cum instanțele de judecată au apreciat probele administrate și acest aspect nu poate fi examinat pe calea recursului.
Pentru motivele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4850/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4840/2005. Comercial → |
|---|
