ICCJ. Decizia nr. 4850/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 995 din 20 octombrie 2004, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA, împotriva pârâtei SC R. SA Râmnicu Sărat, privind anularea hotărârilor A.G.A. din 28 mai 2004.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta și prin decizia civilă nr. 53 din 11 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, apelul a fost respins, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea este potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., supusă apelului și nu recursului și este legală, fiind respectate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, prin prezența tuturor acționarilor care dețin 100 % capital social ca și cele referitoare la interdicția aplicabilă administratorului acționar de a vota în privința unor probleme în care interesul său prevalează, art. 126 din lege, nefiind incident deoarece majorarea capitalului social a fost în interesul societății.
Cât privește critica referitoare la majorarea capitalului social fără acordarea unei prime de emisie, art. 211 din lege nu o impune, fiind respectat dreptul de preferință al reclamantei pentru subscrierea de noi acțiuni.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative al art. 117 din Legea nr. 31/1990, modalitatea convocării prin fax și nu prin scrisoare recomandată, nefiind prevăzută de lege, și nici prin statut, iar recurenta nu și-a dat acordul în sensul art. 121 din lege instanța nerăspunzând în concret, de altfel la criticile aduse sub acest aspect limitându-se la a concluziona că s-a respectat legea și cvorumul prevăzut pentru adoptarea hotărârilor deși recurenta nu a atacat hotărârea A.G.A., pentru acest motiv în respectarea cvorumului nu înlătură nulitatea de cvorum.
Contrar celor susținute și dovedite nu s-a reținut că acționarul majoritar avea un interes contrar societății deși aceasta din urmă a fost prejudiciată ca și acționarii neaportanți, deoarece societatea a fost privată de încasarea unei prime de emisiune care ar fi mărit lichiditățile și ar fi acoperit cheltuielile de emisiune a noilor acțiuni, societatea s-a îndatorat mai mult decât în cazul în care s-ar fi calculat o primă de emisiune, nu s-a asigurat comparabilitatea între valoarea vechilor acțiuni și a noilor acțiuni, iar cota de participare a acționarilor neaportați a fost diminuată fără drept, acționarul majoritar îmbogățindu-se astfel fără just temei.
Recursul este nefondat.
Din analiza dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., rezultă, într-adevăr că, modalitatea convocării acționarilor prin publicarea în M. Of. și într-unul din ziarele de largă răspândire este imperativă, de la ea putându-se deroga numai dacă sunt întrunite condițiile art. 117 alin. (4), (5) și (6) sau ale art. 12, formele instituite de legiuitor privind publicitatea convocării adunării generale având drept scop ocrotirea intereselor acționarilor și creând prezumția cunoașterii de către aceștia a ordinii de zi.
Prin urmare, acționarii nu au interes dacă au luat parte la adunare, iar prezintă tuturor acționarilor, ca în speță, este o realitate care înlocuiește această prezumție.
Tocmai această realitate a fost avută în vedere de către ambele instanțe și cum recurenta S.I.F. T. SA nu s-a opus și nu au invocat lipsa de validitate a convocării (acesteia) efectuată prin fax (care este echivalent cu o scrisoare simplă) și nu prin scrisoare recomandată, în condițiile art. 117 alin. (4) din lege, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 121 din lege la care face trimitere, art. 117, condițiile evocate atât de art. 117 cât și de art. 121 din lege fiind deci, respectate.
în acest sens, ambele instanțe au făcut referire în motivarea hotărârilor date la textele legale aplicabile în speță, referirea și la cvorumul întrunit nefiind de natură a afecta hotărârea de vreo nulitate.
în privința incidenței art. 126 din Legea nr. 31/1990, care prevede că acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie personal, fie care mandatar al unei persoane, un interes contrar este răspunzător de daunele produse societății, rezultă chiar din conținutul textului că sancțiunea nerespectării abținerii de la vot nu este nulitatea hotărârii ci deschide doar posibilitatea antrenării răspunderii acționarului respectiv în cazul în care societatea a fost prejudiciată, iar motivele de oportunitate care au determinat acționarul majoritar să adopte hotărârea nu pot face obiectul analizei.
Referitor la ultimul motiv de recurs legat de încorporarea unei prime de emisiune, în conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, aceasta este facultativă și deci, și sub acest aspect hotărârea instanței de apel este la adăpost de critica formulată nefiind încălcată legea, recurenta acționară având dreptul de preferință respectat, conform art. 211 din lege, pe care și l-a exercitat încât nu se poate invoca nici un prejudiciu.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4920/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4848/2005. Comercial → |
|---|
