ICCJ. Decizia nr. 4982/2005. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4982/2005
Dosar nr. 2235/2005
Şedinţa publică din 25 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2004 cu nr. 25570/2005 la Judecătoria Craiova, contestatorul SC Z. SA Podari şi SC O.U. SA au chemat în judecată pe intimatele A.V.A.S. şi B.C.R. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie lămurită întinderea titlului executoriu, scrisoarea de garanţie bancară din 14 iunie 2004, în sensul constatării inexistenţei prestaţiei în sumă de 137.060,54 dolari S.U.A. pretinsă de A.V.A.S. de la prima contestatoare.
În susţinerea contestatoarei SC Z. SA Podari precizează că respectiva scrisoare a fost emisă de SC O.U. SA din eroare, deoarece la data executării ei SC Z. SA achitase toate datoriile către A.V.A.S. Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare potrivit prevederilor art. 44-45 din OUG nr. 51/1998. În faţa curţii de apel investită, părţile au ridicat excepţii.
Astfel, A.V.A.S. a formulat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, scrisoarea de garanţie bancară nefiind semnată de ea;
- excepţia prematurităţii cererii faţă de obligativitatea realizării procedurii prealabile prevăzută de art. 46 din OG nr. 51/1998;
- excepţia prescrierii dreptului de a formula contestaţia la executare silită prin trecerea termenului de 6 luni prevăzută de art. 49 din OUG nr. 51/1998.
În ordinea prevederilor date fiind reglementările de excepţia de la dreptul comun ale OUG nr. 51/1998, Curtea de Apel Bucureşti a examinat excepţia neîndeplinirii de către contestatoare a procedurii expres reglementată la art. 46 din aceeaşi ordonanţă şi constatând excepţia întemeiată, a respins contestaţia, ca prematur formulată, prin sentinţa nr. 62 din 13 aprilie 2005.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, în termen motivat, contestatoarele.
Prin motivele scrise recurentele nu au invocat prevederile cazurilor de casare ori modificare a hotărârii instanţei de fond din cele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Totuşi se susţine prin mai multe argumente că soluţia Curţii de apel este nelegală şi netemeinică pe de o parte pentru că procedura de comunicare reglementată de art. 46 din OG nr. 51/1998 nu este echivalentă cele prevăzute de art. 720 C. proc. civ. şi ca atragerea sancţiunii pentru neîndeplinirea ei este cea administrativă de neprimire a cererii de către judecător.
Se mai invocă şi încălcarea de către intimata A.V.A.S. prevederile art. 46 alin. (3) din OG nr. 51/1998, în sensul că nu a formulat întâmpinare.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Dispoziţiile art. 46 din OG nr. 51/1998, privind comunicarea cererii şi actelor pe care se întemeiată au caracter imperativ în OG nr. 51/1998 în întregul său constituie reglementări speciale derogatorii de la dreptul comun.
Aşa fiind, este neîntemeiată critica recurentelor că procedura prevăzută de art. 46 nu este derogatorie cum tot neîntemeiată este şi critica potrivit căreia dacă judecătorul care a primit cererea nu a observat neîndeplinirea procedurii şi nu a aplicat sancţiunea neprimirii cererii (cu caracter administrativ) instanţa odată sesizată nu mai este în drept să examineze cauza sub acest aspect.
Este adevărat că potrivit art. 118 alin. (2) C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea părţilor din dreptul de a mai propune probe şi de a mai invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. Cum excepţia invocată este întemeiată iar caracterul unei veritabile excepţii de ordine publică instanţa nu mai putea da curs şi era obligată să se pronunţe asupra ei potrivit prevederilor art. 137 pct. 1 C. proc. civ.
În lumina dispoziţiilor legale examinate, soluţia de respingere ca prematură a contestaţiei, în ansamblu este legală şi temeinică, criticile formulate în recurs fiind neîntemeiată, acesta se va respinge ca nefondat.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii SC Z. SA Podari şi SC O.U. SA Podari, împotriva sentinţei nr. 62 din 13 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4948/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4993/2005. Comercial → |
---|