ICCJ. Decizia nr. 5051/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5051/2005
Dosar nr. 201/2005
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2002, reclamantul B.J.C.J. a chemat în judecată pe pârâţii SC J.B.P. SRL Afumaţi, I.V. şi I.I.V., pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, să îi oblige la plata sumei de 54.279,63 guldeni olandezi, reprezentând împrumut nerestituit şi dobânda bancară de 900 guldeni /lună, adică 6 luni de când au fost puşi în întârziere, suma totală fiind 778.688.746 lei.
A arătat în cererea sa că în anul 1996 a împrumutat de la B.A.A.K. Olanda suma de 80.000 guldeni olandezi cu destinaţia specială de a o împrumuta la rândul său pe pârâta SC J.B.P. SRL Afumaţi, pentru cumpărarea de produse alimentare, care, ulterior au fost achiziţionate şi vândute pe piaţa românească.
Pârâta, SC J.B.P. SRL Afumaţi reprezentată de asociatul I.S. i-a restituit în parte banii datoraţi conform convenţiei, până la decesul acestuia, iar după această dată a încheiat cu reclamantul un angajament de plată, pe care însă nu l-a respectat.
Prin sentinţa civilă nr. 7137 din 23 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării litigiului în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, reţinând că litigiul este civil, cu motivarea că la dosar există dovada că împrumutul a fost acordat lui I.S. şi nicidecum unei persoane juridice.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 666 din 31 ianuarie 2003, a admis acţiunea reclamantului, obligându-i pe pârâţi la plata sumei de 778.688.746 lei, reprezentând suma de 54.279,63 guldeni olandezi împrumut nerestituit şi dobânda bancară de 600 guldeni pe lună.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul şi pârâtul I.V. au declarat apel. Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul reclamantului, a anulat sentinţa apelată, trimiţând cauza spre soluţionare în primă instanţă, secţiei a VI-a comerciale a Tribunalului Bucureşti, reţinând că în conformitate cu art. 4 C. com., raporturile dintre părţile în litigiu sunt raporturi comerciale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prematurităţii acţiunii, respingând acţiunea ca prematur introdusă, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 812 din 20 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada îndeplinirii procedurii de conciliere prealabilă, invitaţiile la conciliere necuprinzând toate elementele prevăzute de art. 720 indice 1 alin. (2) C. proc. civ., privind suma pretinsă, temeiul de drept, actele anexate şi că nu s-a făcut dovada comunicării acestor invitaţii. De asemenea a reţinut că procesul verbal de conciliere încheiat la 12 septembrie 2001 nu echivalează cu o confirmare a primirii invitaţiilor întrucât nu a fost semnat de reprezentantul societăţii, iar notificarea nr. 592 din 5 iulie 2001 nu echivalează cu dovada procedurii de conciliere prealabilă, aceasta fiind o punere în întârziere conform art. 1079 C. civ.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 612 din 5 noiembrie 2004.
În motivarea hotărârii instanţa de apel a respins motivele invocate de reclamant în susţinerea apelului, stabilind că încheierile premergătoare sentinţei atacate nu au intrat în puterea lucrului judecat, acestea fiind anulate odată cu hotărârea, judecata fiind reluată de la primul act de procedură. Instanţa a constatat că procedura prealabilă introducerii acţiunii nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., deoarece invitaţia nu precizează suma pretinsă, temeiul de drept şi actele anexe pretenţiilor solicitate şi că nepronunţarea deciziei în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice se datorează faptului că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lor.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs susţinând că instanţa de apel a greşit în aprecierea neîndeplinirii condiţiile cerute de art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 teza a II a C. proc. civ., admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre judecată instanţei de fond.
A susţinut că procedura de conciliere prealabilă introducerii acţiunii a fost corect făcută, motiv pentru care prima instanţă a procedat la judecarea fondului, încheierile instanţei de fond nefiind afectate de nici-o cauză de nulitate şi că hotărârea pronunţată este nelegală, aceasta nefiind dată în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice.
Prin întâmpinarea formulată intimatul I.I.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că notificarea pentru conciliere nu întruneşte condiţiile cerute de lege.
Recursul este fondat.
Analizând motivul de recurs referitor la prematuritatea acţiunii se constată că acesta este fondat, urmând să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că reclamantul convoacă partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale în temeiul lor legal, actele doveditoare, iar convocarea se face prin scrisoare recomandată, telex, fax „sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia".
Raportând dispoziţiile art. 7201 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., la înscrisul reprezentând convocarea pentru conciliere directă aflată la dosar fond rezultă că aceasta îndeplineşte condiţiile cerute de textul de lege menţionat, fiind făcută cu 15 zile mai devreme de data concilierii, indicând suma în litigiu, având ca bază împrumutul acordat de reclamantă şi recunoscut de pârâtă prin angajamentul de plată din 24 noiembrie 2000.
Convocarea poartă semnătura primitorului şi data primirii.
Pârâta nu a făcut proba nulităţii adresei de convocare la conciliere directă, aceasta fiind legală. Faptul că procesul verbal de conciliere nu a fost semnat de pârâtul I.V. nu are relevanţă atâta vreme cât reclamantul a făcut dovada convocării la conciliere a pârâtei.
În acest context se constată că în mod greşit cele două instanţe, au considerat ca fiind neîndeplinite condiţiile cerute de art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica Decizia atacată în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei atacate în apel şi trimiterii cauzei Judecătoriei sector 1 Bucureşti, pentru judecata în fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.J.C.J., împotriva deciziei nr. 612 din 5 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi, împotriva sentinţei comerciale nr. 812 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o desfiinţează şi trimite cauza pentru judecata pe fond, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5046/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5054/2005. Comercial → |
|---|
