ICCJ. Decizia nr. 5030/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5030/2005
Dosar nr. 1560/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1527 din 21 septembrie 2004, executorul bancar al B. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executor, reprezentat de contractul de ipotecă autentificat la 23 februarie 1995 la N.S.S.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ., motivat de faptul că debitoarea SC U.U.T.I. SRL nu a achitat creditul garantat cu ipoteca asupra imobilului aparţinând garanţilor N.A. şi A.F.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin încheierea din 6 octombrie 2004 a respins cererea de executare silită reţinând că s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă, iar ordinul de plată şi chitanţele depuse la dosar nu dovedesc o executare a obligaţiei de plată de natură a întrerupe cursul prescripţiei pentru că s-au efectuat de către SC L.T.P. SRL şi nu de debitorii SC U.U.T.I. SRL.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea susţinând că la data de 2 noiembrie 2000 s-a încheiat un contract de cesiune de creanţă între B. în calitate de cedent şi SC L.T.P. SRL în calitate de cesionar şi SC U.U.T.I. SRL în calitate de debitor cedat.
Cu privire la prescripţie se susţine că ulterior cesiunii au fost încheiate mai mult acte adiţionale la contractul de cesiune de creanţă, prin care s-au prelungit ratele scadente până la 25 noiembrie 2003, iar ultima plată a fost făcută la data de 3 iulie 2003 deci înăuntru termenului de prescripţie. Se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 4052 lit. a) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 152 din 2 martie 2005 a respins ca nefondat apelul creditoarei apreciind că apelanta nu mai are nici un drept de a pretinde executarea dreptului de creanţă pe care l-a cesionat către SC L.T.P. SRL în schimbul unui preţ singura sa acţiune putând fi împotriva cesionarului pentru plata integrală a preţului cesiunii dacă acesta nu a fost achitat.
Se mai arată că dovezile de plată invocate pentru a susţine întreruperea cursului prescripţiei emană de la SC L.T.P. SRL cesionarul creanţei şi nu de la debitori împotriva cărora s-a îndreptat cererea de executare, ceea ce nu este de natură a întrerupe prescripţia.
Decizia a fost atacată cu recurs de către creditoare în baza art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Se susţine că a fost ignorată dovada de plată a sumei de 6.000.000 lei, respectiv foaia de vărsământ care arată că ultima plată s-a făcut la data de 3 iulie 2003.
În aceste condiţii recurenta consideră că prescripţia a fost întreruptă.
Recursul creditoarei este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta precizează că anexează pretinsa foaie de vărsământ, care ar fi fost ignorată de instanţe nu face acest lucru.
Verificând actele dosarului se constată că există în dosarul de apel o chitanţă pentru plata unei sume de 6.000.000 lei făcută de o altă societate SC M. SA pentru debitorul SC U.U.T.I. SRL dar are data de 29 iunie 2000 nu 3 iulie 2003, cum susţine recurenta.
Nici critica privind întreruperea prescripţiei prin plata de către SC L.T.P. SRL, care era administrată tot de A.N. ca şi societatea debitoare SC U.U.T.I. SRL nu este întemeiată întrucât în speţă se cere executarea debitoarei nu a cesionarului.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate, se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea B., prin lichidator judiciar SC M.S.R.V.A. SA şi SC P.M.C. SRL, împotriva deciziei nr. 152 din 2 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5028/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5033/2005. Comercial → |
|---|
