ICCJ. Decizia nr. 5077/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5077/2005
Dosar nr. 10503/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 815/1995, reclamanta SC A.P. SA, cu sediul în Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S.O. la plata sumelor de 6.396.005 lei pretenţii şi 6.396.005 lei penalizări de întârziere.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 15089 din 26 noiembrie 2003 a admis excepţia lipsei calităţii capacităţii de folosinţă a pârâtei şi a respins acţiunea reclamantei.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2004 a aceleiaşi instanţe s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A.P. SA şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta şi dispozitivul sentinţei, în sensul că în loc de „Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei şi respinge acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă", va figura atât în minută, cât şi în dispozitiv „Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei şi respinge acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosinţă".
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin încheierea din 19 noiembrie 2001 judecătorul delegat a constatat dizolvarea de drept a SC A.P. SA şi a dispus radierea acesteia în condiţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 314/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 380 din 14 septembrie 2004 a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în fond Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
S-a reţinut de instanţă că prin Decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva sentinţei civile nr. 4381 din 26 martie 2002 în contradictoriu cu intimaţii P.M. şi C.M.A.P. Bucureşti, a fost modificată în tot sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii principale şi a cererii de intervenţie în interes propriu.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că SC A.P SA a luat naştere prin transformarea fostei C.A.P. în societate comercială în anul 1991, cu acordul tuturor membrilor cooperatori şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 26/1990.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de SC A.P. SA Bucureşti împotriva rezoluţiei directorului O.R.C.M.B. din 24 ianuarie 2002, prin care acesta a refuzat înregistrarea în R.C. şi publicarea în M. Of. a menţiunilor din cererea de depunere şi menţionare acte din 4 ianuarie 2002, referitoare la hotărârea A.G.O.A. din 4 octombrie 2001.
Prin această hotărâre s-a aprobat printre altele şi noul contract şi statul de societate care să le înlocuiască pe cele anulate.
În raport de aceste hotărâri, s-a apreciat că SC A.P. SA are capacitate de folosinţă şi faţă de obiectul litigiului, competenţa soluţionării în fond a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 3, căreia i s-a trimis cauza spre soluţionare.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.O. a declarat recurs invocând motive de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în tot a acesteia şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică; pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recurenta a invocat următoarele:
- instanţa de apel a reţinut că s-au depus hotărâri judecătoreşti, dar în motivarea deciziei nu le-a luat în considerare, deşi prin acestea s-a constatat lipsa capacităţii de folosinţă a intimatei SC A.P. SA: sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei sector 3, irevocabilă, Decizia civilă nr. 593/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sentinţa civilă nr. 220 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială şi Decizia nr. 372 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială;
- prin sentinţa penală nr. 659/2000 rămasă irevocabilă s-a dispus printre altele anularea înscrisurilor falsificate, iar instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 22 C. proc. pen., conform cărora „hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile" şi faptul că nulitatea este absolută şi operează retroactiv, adică aceste înscrisuri sunt considerate că nu au existat niciodată;
- existenţa „noilor" acte constitutive ale intimatei aprobate în anul 2001, dar neînregistrate la O.R.C.T.B. nu conferă capacitate de folosinţă intimatei, întrucât nu există identitate între SC A.P. SA înfiinţată în anul 1991 şi SC A.P. SA, înfiinţată în anul 2001, deoarece actele constitutive ale acesteia din urmă nu retroactivează;
- deşi instanţa de apel a reţinut în argumentarea soluţiei deciziile nr. 1442/2002 şi 115/2002, din interpretarea acestora rezultă lipsa capacităţii juridice a SC A.P. SA;
- s-a reţinut în Decizia civilă nr. 1442/2002 că intimata şi-ar fi adoptat şi autentificat noi acte constitutive, însă nu s-a dovedit că acestea au fost înregistrate la O.R.C., pentru a putea fi opozabile terţilor;
- s-a invocat că A.G.E. a C.A.P. nu a fost de acord cu transformarea cooperativei în societate pe acţiuni, iar procesul verbal a fost falsificat;
- instanţa a dispus prin Decizia civilă nr. 115/2002, înregistrarea la R.C. numai a hotărârii A.G.A. a intimatei din 4 octombrie 2001, având ca obiect punctele 1-9 şi nu înregistrarea noilor acte constitutive, aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei recurate;
- instanţa nu face nici o referire la încheierea judecătorului delegat din 10 iunie 2003, prin care s-a dispus înregistrarea actului adiţional din 19 martie 2003 şi nu înregistrarea noilor acte constitutive ale intimatei, prin care aceasta să dobândească capacitate de folosinţă;
- s-a invocat că intimata are două seturi de acte constitutive, un set de acte constitutive nule, modificate parţial printr-un act adiţional şi un alt set de acte constitutive „noi", adoptate în anul 2001, care să le înlocuiască pe cele anulate, dar care nu sunt înregistrate la R.C.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei sector III Bucureşti, rămasă definitivă, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma adunării generale din 12 decembrie 199 a C.A.P. şi a contractului de societate şi statutului SC A.P. SA şi potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de S.O. Bucureşti.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4381 din 26 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, s-a declarat nulitatea SC A.P. SA Bucureşti, s-a dispus lichidarea societăţii şi radierea din registrul societăţilor comerciale.
Această hotărâre a fost modificată prin Decizia nr. 1442 din 4 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care s-a respins acţiunea reclamantului şi s-a reţinut legalitatea adoptării noilor acte constitutive, conform hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001 şi înlocuirea celor declarate nule.
Prin Decizia civilă nr. 115 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a comercială, s-a admis recursul declarat de SC A.P. SA, împotriva rezoluţiei directorului O.R.C. din 24 ianuarie 2002, prin care s-a refuzat înregistrarea în R.C. şi publicarea în M. Of. a hotărârii A.G.A. din 4 octombrie 2001 şi s-a dispus efectuarea menţiunilor referitoare la noile acte constitutive ale societăţii.
La data de 10 iunie 2003, prin încheierea judecătorului delegat s-a dispus înscrierea menţiunilor, reţinându-se legalitatea adoptării noilor acte constitutive ale SC A.P. SA şi înlocuirea celor declarate nule conform hotărârilor judecătoreşti menţionate. Faţă de conţinutul acestui act, critica recurentei în sensul că prin aceasta s-a dispus înregistrarea actului adiţional din 19 martie 2002 şi nu înregistrarea noilor acte constitutive, va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
În raport de aceste probe administrate în cauză, în mod corect instanţa de apel a reţinut că intimata are capacitate de folosinţă conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului pentru a se pronunţa asupra fondului litigiului.
Susţinerea recurentei în sensul că nu există identitate între SC A.P. SA, înfiinţată în anul 1991 şi SC A.P. SA înfiinţată în anul 2001, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.
De menţionat că, prin hotărârea penală au fost anulate numai contractul şi statutul societăţii, nu şi actul constitutiv prin care s-a dispus autorizarea constituirii şi funcţionării acesteia, respectiv sentinţa nr. 167/1991 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Pe de altă parte, A.G.O.A. SC A.P. SA din 4 octombrie 2001 a aprobat în temeiul dispoziţiilor legale (Legea nr. 31/1990) înlocuirea actelor anulate prin sentinţa penală.
Nu este întemeiată nici critica recurentei în sensul că instanţa de apel nu a luat în considerare şi nu a examinat mai multe hotărâri judecătoreşti menţionate, care ar fi dus la pronunţarea unei alte soluţii, respectiv lipsa capacităţii de folosinţă a intimatei.
Referitor la Decizia penală nr. 659/2000, s-a reţinut în considerentele menţionate că prin această hotărâre s-a dispus anularea actelor constitutive ale SC A.P. SA (contractul de societate şi statut) şi nu a actului de înfiinţare a societăţii, aşa cum recurenta a susţinut pe parcursul soluţionării litigiului.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 593 din 23 mai 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi sentinţa nr. 220 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, au fost pronunţate în litigii care au avut alt obiect şi nu constituie autoritate de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
Decizia nr. 372 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a comercială, se referă la lipsa capacităţii procesuale active a recurentei S.O. şi nu a intimatei SC A.P. SA, aşa cum s-a susţinut de recurentă.
Faţă de considerentele reţinute, se constată că Decizia atacată este legală şi temeinică şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.O. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.O. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 380 din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5065/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5085/2005. Comercial → |
|---|
