ICCJ. Decizia nr. 5053/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5053/2005
Dosar nr. 895/2005
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 13 noiembrie 2003, reclamanta SC P.X.G. SA, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti, a solicitat instanţei constatarea faptului că reclamanta a devenit proprietară a spaţiului situat în Bucureşti, a terenului aferent în suprafaţă de 19,54 mp în baza HG nr. 391/1995, constatarea faptului că reclamanta a devenit proprietara spaţiului situat în Bucureşti, a terenului aferent în suprafaţă de 14,70 mp şi intabularea acestor drepturi de proprietate în C.F.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta invocă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în constatare, faţă de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât partea are deschisă calea realizării dreptului, iar prin acţiune se tinde a se constata o stare de fapt.
Prin sentinţa comercială nr. 6352 din 14 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reţinând pentru a decide astfel, că deşi cele două spaţii comerciale sunt incluse în conţinutul HG nr. 391/1995, urmând a se transmite de la societatea pârâtă la societatea reclamantă, transferul trebuind să se facă în condiţiile legii conform art. 4 alin. (2), iar preluarea-predarea impunându-se a se înfăptui pe bază de protocol în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii, respectiv 6 iulie 1995, dar părţile au realizat abia cu mult peste acest termen două protocoale ce fac referire la încheierea unor procese verbale care să facă efectivă predarea primirea, care însă nu s-au întocmit iar instanţa a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la încheierea lor; mai reţine instanţa că transferul dreptului de proprietate nu a operat prin efectul legii şi nu s-au îndeplinit nici condiţiile prealabile prevăzute de lege în acest sens.
Reclamanta atacă sentinţa menţionată cu apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta formulând întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active cât şi lipsa de interes în promovarea acţiunii arătând că reclamanta apelantă a vândut cele două spaţii în litigiu către societatea SC P. SA.
Prin Decizia comercială nr. 682 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei apelante, admite apelul formulat de reclamantă, schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că respinge acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel reţine că la data promovării acţiunii, respectiv 13 noiembrie 2003, reclamanta apelantă nu mai avea nici un drept asupra celor două imobile (în litigiu) ca urmare a transmiterii drepturilor sale prin două contracte de vânzare cumpărare încheiate cu SC P. SA, şi că deci nu are calitate procesuală activă şi nu justifică nici un interes legitim, personal şi actual în promovarea acţiunii.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea acesteia, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului său, desfiinţarea sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii cum a fost formulată.
În susţinerea recursului său, reclamanta recurentă arată, în esenţă, că prin Decizia recurată instanţa de apel a încălcat un principiu fundamental al dreptului, non reformatio in pejus, creându-i o situaţie juridică mult mai grea în propria sa cale de atac prin respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, Decizia fiind astfel dată cu înfrângerea dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., neputându-se reţine nici incidenţa prevederilor art. 293 C. proc. civ., întrucât pârâta intimată nu a promovat apel şi nici nu a achiesat la apelul reclamantei. Mai arată recurenta că instanţa de apel nu a avut în vedere toate dovezile administrate în cauză şi că instanţa de fond, la rândul ei, a interpretat eronat probatoriul neluând în considerare documente esenţiale pentru soluţionarea pricinii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului susţinând că potrivit art. 294 C. proc. civ., în apel pot fi ridicate excepţii de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare, fără a fi fost declarat apel de către intimată, ceea ce aceasta a şi făcut.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Ori, prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost respinsă acţiunea introdusă de reclamanta apelantă ca neîntemeiată, pentru ca prin Decizia recurată, instanţa de apel să admită apelul declarat de reclamanta recurentă, dar ca urmare, să respingă acţiunea aceleiaşi reclamante apelante ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, admiţând în acest sens excepţia invocată de pârâta intimată.
Este evident că, soluţionând apelul reclamantei, singurul promovat în cauză, instanţa de apel a creat acesteia o situaţie mai grea în propria sa cale de atac apreciind că nu ar avea calitate procesuală activă pentru promovarea acţiunii pe care, în considerentele deciziei, o apreciază ca fiind şi lipsită de interes, soluţie care este incontestabil nelegală, întrucât a fost dată cu înfrângerea unor dispoziţii imperative ale legii.
Faţă de cele de mai sus, recursul reclamantei urmează a fi admis şi, pe cale de consecinţă, Decizia recurată urmează a fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va examina şi dacă imobilele în discuţie au fost sau nu în proprietatea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.X.G. SA Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 682 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5050/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5069/2005. Comercial → |
|---|
