ICCJ. Decizia nr. 5041/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5041/2005
Dosar nr. 5711/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 12 august 2002 sub nr. 13968/2002 contestatoarea P.A. în contradictoriu cu intimata A.V.A.B. a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii de jumătate din suma încasată la efectuarea licitaţiei pentru imobilul situat în Constanţa, care aparţine creditoarei S.E.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut de către contestatoare că imobilul mai sus menţionat a fost adjudecat în favoarea adjudecatarei OG şi ipotecat pentru executarea creanţei creditoarei A.V.A.B. şi în acest mod a fost prejudiciată cu suma de 134.750.000 lei, reprezentând echivalentul a 4125 dolari S.U.A., formele de executare pentru imobil fiind primite în dosarul execuţional nr. 199/4415/2001 şi respectiv 199/2002 la cererea creditoarei A.V.A.B.
În drept contestaţia a fost motivată pe prevederile art. 563 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 440 din 11 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Constanţa s-a respins contestaţia ca nefondată, reţinându-se în esenţă faptul că petenta contestatoare nu a îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 71 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
Împotriva sentinţei contestatoarea a declarat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 887 din 14 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 25 din 20 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 1913/2003 a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.A.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că în cauză contestatoarea nu s-a conformat dispoziţiilor art. 71 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, legislaţie specială nefiind aplicabile prevederile art. 500 pct. 3, 504 şi 599 pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs contestatoarea care a criticat-o pentru nelegalitate. A solicitat recurenta modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei.
În primul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susţine că instanţa care a soluţionat cauza în fond a realizat o motivare a sentinţei care echivalează cu o nemotivare, deoarece s-a apreciat cererea motivându-se alte aspecte decât cele cu care a fost investită.
Critica formulată nu este fondată.
Faptul că instanţa nu a achiesat la susţinerile contestatoarei şi nu a motivat sentinţa pe baza textelor legale invocate de contestatoare şi că au fost indicate alte texte legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii nu constituie o nemotivare a sentinţei.
Un alt motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocă faptul că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii, soluţia fiind pronunţată în baza OUG nr. 51/1998 republicată şi modificată prin Legea nr. 409/2001 şi nu s-au avut în vedere prevederile art. 500 alin. (3) şi art. 509 alin. (2) C. proc. civ.
Nici această critică nu e fondată.
Conform art. 44 din OUG nr. 51/1998, litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică în care A.V.A.B. (actualmente A.V.A.S.) este parte se soluţionează cu respectarea prevederilor prezentului articol.
În acest mod s-a legiferat o procedură specială care derogă de la procedura generală stabilită de C. proc. civ.
În mod corect în raport cu probele dosarului instanţa de fond a reţinut că petenta contestatoare nu s-a conformat cerinţelor prevăzute în art. 71 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 aprobată şi modificată prin Legea nr. 409/2001.
Textul de lege mai sus indicat prevede că toţi care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la licitaţie au obligaţia sub sancţiunea decăderii să facă lichidatorului dovada acestuia până în preziua licitaţiei.
Deşi A.V.A.B. a efectuat publicitatea în condiţiile legii a organizării licitaţiei publice contestatoarea nu a făcut dovada dreptului său real asupra imobilului, necomunicând lichidatorului actele necesare prin care să dovedească dreptul său.
Faţă de considerentele mai sus arătate şi cum nu rezultă că subzistă un motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să ducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de contestatoare urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.A., împotriva sentinţei comerciale nr. 25 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5026/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5044/2005. Comercial → |
|---|
