ICCJ. Decizia nr. 5074/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5074/2005
Dosar nr. 10247/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M.L.T. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.L. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună întoarcerea executării asupra sumei de 284.383.677 lei încasată la data de 23 iunie 2003 în baza unui titlu executoriu desfiinţat. Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 4041 şi 2 C. proc. civ. şi a susţinut că după investirea contractului de leasing cu formulă executorie, la solicitarea pârâtei, s-a admis recursul declarat de SC M.L.T. SRL şi s-a respins cererea de investire cu formulă executorie a contractului de leasing. Reclamanta a considerat că se impune restituirea sumei încasată în baza unui titlu executoriu desfiinţat.
Judecătoria Târgu-Mureş prin sentinţa nr. 1545, pronunţată la data de 22 martie 2004 a respins acţiunea apreciind că desfiinţarea încheierii prin care s-a investit contractul de leasing nu se încadrează în prevederile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., pentru ca reclamanta să fie îndreptăţită să solicite pe cale separată întoarcerea executării. De asemenea s-a reţinut că întoarcerea executării este subsecventă desfiinţării titlului executoriu, iar împrejurările că datoria nu există nu puteau fi examinate decât pe calea contestaţiei la executare întrucât acest motiv nu putea fi examinat într-o procedură de desfiinţare a unui act premergător executării.
Sentinţa a fost apelată de reclamantă în temeiul aceloraşi susţineri privind desfiinţarea încheierii de investire cu formulă executorie care, potrivit susţinerii reclamantei, a dus la pierderea caracterului executor al contractului de leasing, care are drept consecinţă restituirea sumelor încasate fără drept.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 109 din 3 iunie 2004 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi în fond a admis acţiunea, a dispus întoarcerea executării şi obligarea pârâtei SC G.L. SRL la plata sumei de 284.383.677 lei. Instanţa de apel a apreciat că prin respingerea cererii de investire cu formulă executorie, contractul de leasing şi-a pierdut forţa şi caracterul executoriu şi ca urmare se impune întoarcerea executării.
Împotriva acestei decizii pronunţată în apel a declarat recurs pârâta SC G.L. SRL, prin care a invocat motivele de casare /modificare prevăzute de art. 304 alin. (7), (8) şi (9) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut:
- Decizia pronunţată în apel este nemotivată întrucât nu conţine decât un singur considerent în legătură cu cererea dedusă judecăţii.
- S-au aplicat greşit prevederile art. 4041 şi 4042 C. proc. civ., întrucât prin Decizia nr. 733/2003 a Tribunalului Mureş s-a respins cererea de investire cu formulă executorie fără să fie desfiinţat titlul executoriu. Mai mult, a susţinut recurenta, contestaţia la executare promovată de SC M.L.T. SRL, împotriva executării silite a fost respinsă prin sentinţa nr. 2868/2003. Recurenta a invocat şi prevederile art. 3733 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora încheierea de respingere a cererii de investire cu formulă executorie poate fi atacată cu recurs numai de către creditor. Aceste dispoziţii potrivit susţinerii recurentei au fost încălcate întrucât recursul a fost declarat de debitoare împotriva încheierii de investire cu formulă executorie, iar soluţia de admitere a recursului şi de modificare a sentinţei în sensul respingerii cererii de investire cu formulă executorie a contractului de leasing, care a constituit temeiul întoarcerii executării încalcă prevederile art. 4041 şi 4042 C. proc. civ.
În legătură cu aplicarea art. 4042 C. proc. civ., recurenta a susţinut că măsura restabilirii situaţiei anterioare executării poate fi dispusă de instanţa care a desfiinţat titlul şi nu pe calea unei acţiuni separate.
- Contractul de leasing nu a fost anulat sau desfiinţat, iar intimata până în prezent nu a contestat printr-o cerere legalitatea acestuia ceea ce demonstrează încălcarea art. 4041 C. proc. civ.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat casarea deciziei pronunţată în apel şi în fond menţinerea soluţiei pronunţată în primă instanţă.
Intimata prin întâmpinare şi concluziile scrise a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea este motivată logic din considerente, iar întoarcerea executării trebuia dispusă pentru motivul că formalităţile de investire au fost desfiinţate, ceea ce înseamnă că în cauză, contractul de leasing, nu constituie titlu executor. A mai susţinut că verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 din OG nr. 51/1997 în legătură cu valabilitatea contractului a fost făcută în soluţionarea recursului său promovat împotriva încheierii de investire cu formulă executorie, iar neîndeplinirea condiţiilor respective a avut drept consecinţă constatarea inexistenţei titlului, respectiv a contractului de leasing.
Înainte de a trece la examinarea motivelor de recurs s-a luat în examinare aşa cum s-a consemnat şi în dezbaterile de şedinţă, excepţia privind admisibilitatea cererii de întoarcere a executării silite pe cale separată cu privire specială şi asupra competenţei atât în primă instanţă cât şi în căile de atac.
Excepţia invocată supune examinării două aspecte şi anume: dacă întoarcerea executării prin cerere separată se adresează în toate situaţiile instanţei de executare şi dacă sintagma „instanţa competentă potrivit legii", înseamnă instanţa de executare conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru a răspunde la această problemă trebuie observat că art. 4042 introdus prin OUG nr. 138/2000, reglementează competenţa instanţei cu privire la soluţionarea cererii de întoarcere a executării silite şi modalitatea de sesizare a instanţei.
Primele două alineate ale art. 4042 C. proc. civ., se referă la situaţia în care întoarcerea executării se cere pe cale accesorie instanţei de executare care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este Judecătoria dacă legea nu dispune altfel.
Alin. (3) al art. 4042 C. proc. civ., reglementează situaţia în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), pe calea unei cereri accesorii. Textul trimite pentru o astfel de cerere care se formulează pe cale separată la „instanţa competentă conform legii" prin care se înţelege instanţa determinată potrivit dispoziţiilor de competenţă materială în primă instanţă, conform Titlului I C. proc. civ.
Întrucât competenţa este reglementată de norme imperative, în situaţia prevăzută de alin. (3) art. 4042 C. proc. civ., nu se poate admite că normele de competenţă se aplică prin analogie sau prin extinderea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) ale art. 4042 C. proc. civ. şi la o situaţie, reglementată distinct.
În ce priveşte motivele de recurs invocate de recurentă, Curtea va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. şi va reţine că Decizia pronunţată în apel a fost dată cu încălcarea temeiurilor de drept care reglementează întoarcerea executării cât şi a dispoziţiilor legale referitoare la titlul executor şi la semnificaţia formalităţilor care sunt anterioare executării silite. Din prevederile art. 372 C. proc. civ., rezultă că „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu". În acelaşi context art. 374 C. proc. civ., stabileşte că „nici o hotărâre nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie, cu excepţiile prevăzute de lege pe care le putem examina, în raport de art. 376 C. proc. civ., care se referă şi la alte hotărâri şi înscrisuri prevăzute de lege care, pentru a deveni executorii, se investesc cu formulă executorie, iar în această ultimă categorie intră şi contractul de leasing în discuţie.
Prin urmare există o distincţie clară pe care legea o face între titlul executoriu care serveşte la pornirea executării silite prin faptul că prin conţinutul lui confirmă existenţa unei creanţe şi executarea silită care reprezintă mijlocul de realizare prin constrângere a drepturilor recunoscute în titlu.
Acesta era contextul în care trebuia făcută analiza motivelor de apel cu respectarea art. 4041 şi art. 4042 C. proc. civ. După cum se poate observa, „Întoarcerea executării" este reglementată procedural după capitolul „Contestaţia la executare", după reglementările referitoare la titlul executor şi „Sesizarea organului de executare", aceasta fiind o dovadă în plus că problema întoarcerii executării este în strânsă legătură cu procedurile premergătoare punerii în executare. Aceste proceduri în caz de desfiinţare nu constituie temei pentru întoarcerea executării.
În acest sens trebuie observat conţinutul art. 4041 C. proc. civ., care stabileşte expres că „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare". Articolul citat enunţă pe de o parte cazurile în care se poate dispune întoarcerea executării, desfiinţarea titlului sau a executării silite, iar pe de altă parte se referă la drepturile care decurg din această desfiinţare a titlului sau a executării însăşi.
Trecând peste aceste prevederi, instanţa de apel a analizat întoarcerea executării fără să verifice dacă titlul executor sau actele de executare au fost anulate sau desfiinţate şi dacă există temei pentru a dispune restabilirea situaţiei anterioare care, de altfel, s-a cerut pentru prima dată în apel, cererea de primă instanţă referindu-se doar la întoarcerea executării. Din dezbaterile şi actele dosarului făcute în faţa celorlalte instanţe ca de altfel din notele de concluzii depuse în combaterea recursului rezultă aspecte de fond legate de titlul executor, contractul de leasing, care nu au fost lămurite, cum ar fi existenţa pe rol a unui alt litigiu care priveşte aceeaşi sumă, şi care vizează acelaşi contract de leasing cât şi aspecte care privesc aplicarea art. V lit. i) din contractul de leasing şi nu în ultimul rând compensarea unor sume (note de concluzii recurs).
Prin urmare nu se poate pune problema, cum greşit s-a reţinut prin Decizia recurată că într-o cerere care viza investirea cu formulă executorie s-a examinat, altfel decât formal valabilitatea titlului şi că această analiză făcută într-o cale de atac inadmisibilă pentru debitor constituie temei pentru întoarcerea executării. În toate situaţiile aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării se poate dispune în cazul în care s-a desfiinţat titlul (aspect neverificat de instanţa de apel) sau actele de executare.
Investirea cu formulă executorie nu constituie act de executare ci un act premergător executării, cerut de lege pentru întocmirea dosarului de executare, după care se declanşează procedura executării prin acte de executare silită.
Un alt aspect peste care s-a trecut datorită părţilor care nu au prezentat situaţia de fapt însoţită şi de actele pe care s-au bazat susţinerile lor îl constituie respingerea unei contestaţii la executare, după ce s-a încasat suma în litigiu, moment ulterior investirii contractului de leasing cu formulă executorie. Şi această împrejurare era de natură să clarifice odată în plus natura cererii care trebuia examinată în calea de atac a apelului.
Din considerentele de mai sus rezultă că soluţia instanţei de apel nu se bazează pe o situaţie de fapt deplin stabilită, în limitele investirii, şi cum potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a dispoziţiilor legale, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, pentru motivul analizat care face de prisos analiza punctuală a celorlalte două motive urmează a se admite recursul, şi casând Decizia atacată se va trimite cauza în vederea rejudecării instanţei competente potrivit art. II (1) din Legea nr. 219/1995, raportat la art. 2821 şi art. 299 alin. (2) C. proc. civ.
Art. II din Legea nr. 219/1995 stabileşte că procesele în curs de judecată, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile. Întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., potrivit analizei precedente cât şi dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 299 alin. (2) C. proc. civ., calea de atac desfiinţată se va califica potrivit competenţelor rezultând din dispoziţiile citate de către Tribunalul Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC G.L. SRL, împotriva deciziei nr. 109/ A din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, casează Decizia recurată şi trimite dosarul Tribunalului Mureş, pentru rejudecare, cu respectarea art. 2821 alin. (1) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5073/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5075/2005. Comercial → |
|---|
