ICCJ. Decizia nr. 5100/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5100/2005
Dosar nr. 375/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC I. SRL Târgu Neamţ a chemat în judecată D.G.F.P. Neamţ şi C.C.I. Neamţ, pentru a se constata că înscrisul „contractul de consultanţă" încheiat de ea cu SC E.N. SRL San Marino, întruneşte condiţiile de formă şi fond ale unui contract comercial extern în condiţiile de teritorialitate pentru evitarea dublei impuneri, şi că a fost bine executat, plătit produce efecte şi este în vigoare în condiţiile legii române.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a încheiat la data de 28 iunie 2001 cu SC E.N. SRL San Marino, Italia, un contract de consultanţă având ca obiect prestarea serviciilor de consultanţă în domeniul organizării producţiei, reţelei de distribuţie, servicii promoţionale şi de marketing, iar prezumţia de comercialitate este dată de prevederile art. 4 şi 7 din contract şi între părţi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 948 – 969 C. civ., aspecte ce trebuie constatate nu numai între părţile contracte dar şi de terţe persoane faţă de contract.
Prin întâmpinarea formulată D.G.F.P. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că nu are nici o legătură cu acel contract la care face referire reclamanta iar în ceea ce priveşte acţiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta avea posibilitatea să atace actul încheiat de organele financiare, conform legilor speciale în materie.
Judecătoria Piatra Neamţ prin sentinţa civilă nr. 1376 din 15 aprilie 2004 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de D.G.F.P. Neamţ. A admis acţiunea şi a constatat că reclamanta a încheiat cu SC E.N. SRL San Marino, contractul de consultanţă din 28 iunie 2004, cu efecte juridice pe plan intern şi extern.
A respins excepţia invocată reţinând că potrivit Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 370/2002 toţi comercianţii au obligaţia să ceară înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
În ceea ce priveşte fondul cauzei a motivat că părţile contractante au respectat condiţiile de fond şi de formă, iar raţiunea recunoaşterii contractului de consultanţă este dată de dubla impunere legislativă, ceea ce face posibilă pentru reclamantă respectarea obligaţiilor pecuniare, taxe şi impozite aferente, faţă de organele statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.G.F.P. Neamţ, considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-au analizat corect actele dosarului şi obiectul acţiunii din care rezultă că acţiunea este inadmisibilă.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 250 din 11 noiembrie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pronunţând această decizie, instanţa de apel a reţinut că faţă de situaţia existentă anterior formulării acţiunii în justiţie şi anume încheierea procesului verbal de constatare încheiat de organele financiare, din care rezultă că suma de 4.891.885.703 lei, reprezentând cheltuielile de consultanţă, nu sunt considerate cheltuieli deductibile reclamanta avea posibilitatea să introducă o acţiune, conform Legii nr. 94/1992 şi Legii nr. 29/1990, iar nu o acţiune în realizarea unui drept real, aşa cum greşit a procedat.
Nemulţumită de Decizia pronunţată reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel în mod greşit a aplicat normele juridice şi nu s-a pronunţat asupra tuturor înscrisurilor depuse de părţi acţiunea în constatare fiind întemeiată, conform art. 111 C. proc. civ.
Recursul nu este întemeiat.
Conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poată să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Aşadar acţiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport cu acţiunea în realizare, putând fi folosită doar atunci când nu este posibilă promovarea unei acţiuni în realizare.
Instanţa de apel, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 111 C. proc. civ. şi prin soluţia pronunţată a făcut o aplicare corectă a legii.
Dealtfel, ulterior introducerii acţiunii în constatare, reclamanta a formulat o acţiune în contencios administrativ în contradictoriu cu D.G.F.P., prin care a solicitat anularea procesului verbal de constatare încheiat de controlorii financiari, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Neamţ (dosar nr. 87/2004).
Faţă de cele pe preced, rezultă că Decizia atacată este legală şi drept urmare Înalta Curte ca respinge recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SRL Târgu Neamţ, împotriva deciziei nr. 250 din 11 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5087/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5103/2005. Comercial → |
|---|
