ICCJ. Decizia nr. 5122/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5122/2005
Dosar nr. 3270/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2004, reclamanta M.P.C. a chemat în judecată pârâţii S.S.I.F. M. SA Oradea şi A.G. solicitând anularea A.G.E.A. din 19 martie 2004, a procesului verbal de şedinţă din aceiaşi zi şi a actului adiţional întocmit în baza acestuia.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că a aflat întâmplător că societatea pârâtă şi-a majorat capitalul social la 4 miliarde lei, fără să fie convocată pentru data de 19 martie 2004 când s-a încheiat procesul verbal prin care s-a hotărât majorarea capitalului social.
Pârâta a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii, motivat de faptul că a fost publicată în M. Of. la data de 21 aprilie 2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii motivând că majorarea capitalului social s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 112 – 115 din Legea nr. 31/1990, fiind o societate pe acţiuni.
Tribunalul Bihor – Oradea, secţia comercială, prin sentinţa nr. 122 din 23 februarie 2005 a admis în parte acţiunea şi a anulat hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor din data de 19 martie 2004 şi a actului adiţional întocmit pe baza acestuia şi a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de şedinţă din aceiaşi zi.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că nu s-au respectat dispoziţiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât acţiunile societăţii fiind nominative, convocarea adunării generale se putea face numai prin scrisoare recomandată sau scrisoare simplă condiţie nerespectată de pârâte.
S-a înlăturat şi excepţia tardivităţii formulării cererii considerând că dispoziţiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 sunt de ordine publică, iar nerespectarea acestora constituie motiv de nulitate absolută termenul fiind imprescriptibil.
De asemenea s-a reţinut că hotărârea atacată este şi contrară legii, fiind dată cu nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile respectiv sentinţa comercială nr. 2031/2003, pronunţată de Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus radierea menţiunilor înscrise la R.C. privitor la societatea pârâtă având ca obiect repartizarea acţiunilor pe acţionari urmare retragerii unora.
Ca urmare a radierii acestor menţiuni capitalul social al pârâtei era de numai 700.000.000 lei, astfel încât hotărârea A.G.E.A. de majorare de la 2 miliarde la 4 miliarde s-a făcut cu nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti.
S-a respins capătul de cerere privind anularea procesului verbal de şedinţă din 19 martie 2004 reţinându-se că acesta a fost semnat de persoanele autorizate, în condiţiile art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel criticile vizând modul eronat în care s-a reţinut situaţia de fapt şi s-a aplicat dispoziţiile legale în materie.
Astfel se susţine că excepţia de tardivitate a acţiunii în anulare invocată, a fost respinsă prin depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, deoarece în mod eronat instanţa de fond a apreciat că acţiunea în anulare vizează de fapt o nulitate absolută în condiţiile în care legea specială nu distinge între motivele de anulare a unei hotărâri A.G.A. şi condiţiile de nulitate absolută.
Pe fondul cauzei apelanta apreciază că dispoziţiile legale de la alin. (4) şi (5) ale art. 117 din Legea nr. 31/1990 sunt variante simplificate de convocare la care se poate apela dacă nu sunt interzise prin actul constitutiv. Ori actul constitutiv stabileşte convocarea A.G.E.A. în 3 variante alternative, ca fiind legal efectuată.
De asemenea se susţine că încheierea vizând prima majorare de capital, a fost atacată cu recurs, care însă a fost respins prin Decizia nr. 587/2003 a Curţii de Apel Oradea, situaţie în care în mod greşit instanţa de fond a reţinut că societatea ar avea un capital social la data majorării lui de 700 milioane şi nu 2 miliarde cât era în realitate.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 24 din 5 iulie 2005 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, de la această dispoziţie imperativă putându-se deroga doar în condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) din acelaşi text.
Aşa fiind, prevederea art. 21 din actul constitutiv încalcă dispoziţia imperativă privind publicarea în M. Of., situaţie în care justificat s-a apreciat că este o nulitate absolută dreptul la acţiune fiind imprescriptibil.
Cu petiţia înregistrată la data de 14 iulie 2005 pârâta S.S.I.F. M. SA Oradea a declarat recurs în termen şi legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că instanţa de apel, în mod nelegal interpretează dispoziţiile art. 117 alin. (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 31/1991 republicată raportat la dispoziţiile art. 21 din actul constitutiv depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.
Cu actul constitutiv la data efectuării convocării pentru A.G.E.A. din 19 martie 2003, prevedea o singură modalitate a actului constitutiv respectiv publicarea într-un ziar de largă circulaţie.
S-a făcut şi o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
În ce priveşte excepţia tardivităţii, recurenta consideră că instanţele au calificat motivele reclamantei ca fiind motive de nulitate absolută.
Nu s-a avut în vedere nici faptul că în baza sentinţei comerciale nr. 2436 din 4 noiembrie 2003 s-a dispus înscrierea menţiunilor privind majorarea capitalului social la 2 miliarde şi ulterior la 4 miliarde.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 convocarea adunării generale va fi publicată în M. Of. şi într-unul din ziarele de largă răspândire din localitate.
Din economia textului precizat rezultă obligativitatea convocării în cele două modalităţi, dispoziţie imperativă încălcată de societate, chiar dacă art. 12 alin. (5) din actul constitutiv nu forma de la data convocării prevedea o singură modalitate de convocare.
În condiţiile în care convocarea nu s-a făcut potrivit legii, recurenta avea obligaţia respectării dispoziţiilor alin. (4) întrucât aşa cum confirmă şi părţile acţiunile societăţii sunt nominative, convocarea putând fi făcută prin scrisoare recomandată sau scrisoare simplă.
Faţă de cele arătate, criticile formulate nu pot fi primite instanţele reţinând corect că în speţă convocarea nu s-a făcut în mod legal, nefiind nici publicată în M. Of. şi nici în condiţiile derogării de la această prevedere.
Cum aceste încălcări vizează norme imperative privitoare la convocarea adunărilor, sunt aplicabile dispoziţiile art. 131 alin. (2) ind. 1 din Legea nr. 31/1990, dreptul la acţiune fiind imprescriptibil.
În contextul dat nu se poate reţine că s-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti având în vedere că acest motiv de casare are în vedere situaţia în care prin hotărârea recurată instanţa intră în atribuţiile autorităţii legistative sau executive.
Nu se pot reţine nici că instanţa de apel şi-a atribuit o serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le recunoaşte sau a încălcat principii generale ori alte norme juridice, în realitate procedând la motivarea respingerii excepţiei tardivităţii ridicată de recurentă.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, faţă de viciul de procedură privind convocarea adunării generale atacate ce atrage nulitatea absolută a acesteia, face de prisos examinarea problemelor de fond invocate.
În aceste condiţii văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.S.I.F. M. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 24 din 5 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5117/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5134/2005. Comercial → |
|---|
