ICCJ. Decizia nr. 5143/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5143/2005
Dosar nr. 923/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 18 mai 2004, reclamanţii V.T. şi V.A. au cerut ca, în contradictoriu cu pârâta, SC B.P. SA, sucursala Buzău, să se constate stinsă obligaţia de garanţie imobiliară asumată prin contractul de ipotecă din 3 noiembrie 1997 şi obligarea pârâtei la remiterea unei adrese de radiere a contractului de ipotecă din R.T.I. al Judecătoriei Râmnicul Sărat.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 837 din 20 septembrie 2004 a respins acţiunea, reţinând că ipoteca s-a constituit pentru garantarea unui credit de care a beneficiat SC A. SA, comuna Valea Râmnicului şi deşi această debitoare a restituit creditul, nu a respectat obligaţia de a menţine 4 şomeri angajaţi, condiţie a acordării creditului, o perioadă de 3 ani, fapt pentru care A.J.O.F.M. Buzău a şi pretins penalităţile prevăzute de Legea nr. 1/1991.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat apel, admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 19 din 14 ianuarie 2005, hotărârea atacată fiind schimbată în tot şi, în fond, acţiunea a fost admisă, astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că a fost restituit creditul şi dobânzile din contractul de creditare, astfel că menţinerea ipotecii nu-şi are temei, iar în ce priveşte menţinerea şomerilor ca salariaţi, aceasta nu i se poate imputa reclamantului V.T., care începând cu anul 1999 nu a mai fost asociat şi administrator în SC A. SA, beneficiara de credit.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC B.P. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit s-a dispus radierea ipotecii şi stingerea obligaţiei de garanţie, întrucât creditul pentru SC A. SA, s-a dat în temeiul Legii nr. 1/1991, cu modificările ulterioare privind creditarea I.M.M. - urilor şi, ca urmare, în contractul de credit s-au înscris şi alte obligaţii, cum ar fi angajarea şi menţinerea şomerilor timp de 3 ani;
- reclamantul a semnat în calitate de administrator şi contractul de credit, pe lângă cel de ipotecă, astfel că nerespectarea obligaţiilor din contractul de credit se răsfrânge asupra celui de ipotecă.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, prin interpretarea corectă a dispoziţiilor legale şi stabilirea obligaţiilor asumate de părţi, în raport de natura raporturilor încheiate.
În adevăr, raporturile contractuale supuse analizei sunt cele derivând din contractul de garanţie imobiliară de ipotecă din 3 noiembrie 1997, prin care V.T. şi V.A. au consimţit să garanteze creditul în sumă de 150 milioane acordat beneficiarei SC A. SA prin contractul de credit din 3 noiembrie 1997, cu imobilul proprietatea acesteia, situat în Râmnicu Sărat, evaluat la 81 milioane.
Creditul cu dobânzile aferente a fost restituit de beneficiara SC A. SA, astfel că, întemeiat instanţa de apel a reţinut că obligaţia de garanţie imobiliară asumată de reclamanţi nu mai există şi a dispus radierea ipotecii privind imobilul proprietatea reclamanţilor.
Invocarea de către recurentă a unor obligaţii înscrise în anexa contractului de credit, angajarea şi menţinerea unui anumit număr de şomeri, este fără temei, întrucât acele obligaţii produc efecte numai în raport de părţile contractante, SC B.P. SA şi SC A. SA.
Reclamanţii sunt părţi în contractul de ipotecă şi au garantat numai creditul de 150 milioane, nu şi alte obligaţii, astfel că, fără temei recurenta invocă în raport de garanţii ipotecari, clauze din alt contract şi anume contractul de credit.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.P. SA, sucursala Buzău, împotriva deciziei nr. 19 din 14 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5138/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5145/2005. Comercial → |
|---|
