ICCJ. Decizia nr. 5216/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2865 din 22 septembrie 2003, Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta R.A.A.C. Arad și a obligat pârâta SC C.E. SA București la plata sumei de 393.620.365 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate plus suma de 23.917.407 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
Prin decizia nr. 409 din 22 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei și a schimbat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 181.356.943 lei.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 61.483.704 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
S-a menținut sentința cu privire la cheltuielile de judecată.
în motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că din raportul de expertiză tehnico-judiciară dispusă în apel la cererea pârâtei, rezultă că pârâta nu a achitat reclamantei suma de 136.615.669 lei la factura din 28 noiembrie 2000 și suma de 44.741.283 lei din factura din 11 aprilie 2001, în total 181.356.943 lei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10, susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea legii, nu cuprinde motivele pe care se sprijină și instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recurenta mai susține că valoarea cheltuielilor de judecată este exagerată și că instanța avea obligația să aplice dispozițiile art. 274 alin. (3) și art. 276 C. proc. civ.
Recursul este neîntemeiat.
în ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată că decizia nu a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât din verificarea actelor dosarului rezultă că instanța a încuviințat o nouă expertiză în cauză, apreciind că expertiza dispusă de instanța de fond nu a elucidat aspectele litigioase și nu a răspuns la obiecțiunile pârâtei.
în ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată de asemenea că este neîntemeiat întrucât din cuprinsul hotărârii rezultă că la motivarea acesteia s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză dispusă în apel din care rezultă sumele datorate de pârâtă.
Susținerea recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 10 nu poate fi reținută întrucât la pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere probele administrate în cauză, inclusiv concluziile expertizei dispuse în apel.
Cât privește susținerea recurentei potrivit căreia instanța trebuia să reducă cheltuielile de judecată, se constată că este nefondată întrucât acestea au fost acordate parțial și constau în cheltuieli de deplasare, cazare și onorarii experți, necuprinzând onorariul de avocat.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5235/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5213/2005. Comercial → |
|---|
