ICCJ. Decizia nr. 5255/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5255/2005
Dosar nr. 10401/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 noiembrie 2003 la Judecătoria Buzău, reclamanta SC G. SA Buzău a solicitat în contradictoriu cu pârâtele P.B. şi C.L.M.B., să se constate că este proprietara suprafeţei de 2.800 mp. teren situat în Buzău.
În motivarea cererii sale, reclamanta susţine că suprafaţa de 2.800 mp. teren de la adresa susmenţionată îi este strict necesară desfăşurării activităţii sale comerciale, terenul făcând parte din domeniul privat al M.B., respectiv din fondul special destinat realizării de investiţii conform HG nr. 843/1991 modificată şi completată prin HG nr. 486 din 11 august 1998. Mai arată reclamanta că nu a întocmit actele necesare eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, datorită litigiilor purtate până în prezent cu SC T. SA, din care s-a desprins prin divizare.
Judecătoria Buzău prin sentinţa civilă nr. 1165, pronunţată la data de 5 martie 2004 respinge acţiunea reclamantei, reţinând în considerentele hotărârii că reclamanta care s-a înfiinţat ca societate comercială cu capital integral de stat în baza deciziei nr. 91 din 11 septembrie 1992 emisă de D.P.C.J.B., prin divizarea SC T. SA Buzău, avea posibilitatea obţinerii titlului de proprietate asupra terenului pe care îl foloseşte în scopul desfăşurării activităţii comerciale, printr-o acţiune în realizarea dreptului, în contradictoriu cu SC T. SA Buzău, fie potrivit dispoziţiilor Legii nr. 99/1999, şi nu pe calea unei acţiuni în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, susţinând în esenţă că prima instanţă a interpretat greşit raportul juridic dedus judecăţii, împrejurare care a determinat aprecierea eronată a probelor.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 437 din 10 iunie 2004, respinge ca nefondat apelul reclamantei.
Confirmând sentinţa fondului, curtea de apel constată că reclamanta avea posibilitatea obţinerii titlului de proprietate în temeiul HG nr. 834/1991, modificată şi completată prin HG nr. 468/1998 sau pe calea unei acţiuni în realizare în contradictoriu cu SC T. SA Buzău, în baza Legii nr. 99/1999.
În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând ca motive de nelegalitate art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenta susţine următoarele:
- cele două instanţe au apreciat greşit raportul juridic dedus judecăţii referitor la dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3525 mp. folosită neîntrerupt de societate începând cu anul 1992;
- anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în anul 1994 este lipsită de relevanţă, în condiţiile în care prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu fostul F.P.S. la data de 16 iunie 1994, dreptul de proprietate asupra terenului s-a consolidat;
- conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că suprafaţa folosită în prezent de societate de 3.525 mp., excede suprafaţa de teren pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru SC T. SA;
- invocarea uzucapiunii s-a făcut numai pentru a demonstra buna credinţă şi nu ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
1. Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, este invocat formal, din dezvoltarea criticilor nu rezultă în ce constă nemotivarea sau caracterul contradictoriu al argumentelor invocate de instanţă, iar pe de altă parte hotărârea curţii de apel cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care instanţa îşi fundamentează soluţia.
2. Instanţa a stabilit corect actul juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) reţinând că societatea recurentă s-a înfiinţat ca urmare a divizării SC T. SA Buzău, prin Decizia nr. 91/1992 a C.J.B. şi avea la dispoziţie procedura specială prevăzută de HG nr. 834/1991, modificată şi completată prin HG nr. 468 din 11 august 1998, pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
3. Urmare anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 11 februarie 1992 în favoarea recurentei pentru suprafaţa de 9.405,59 mp. teren, aceasta avea deschisă calea refacerii documentaţiei prevăzute de HG 834/1991, pentru obţinerea unui nou certificat de atestare a dreptului de proprietate, procedură pe care societatea nu a urmat-o aşa cum recunoaşte prin cererea de chemare în judecată.
4. Contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 16 iunie 1994, încheiat între F.P.S. şi A.G.P.A.S., având ca obiect vânzarea unui număr de 475 acţiuni reprezentând 70 % din capitalul social al SC G. SA nu a avut ca efect transmiterea sau consolidarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 9405,59 mp. către societate aşa cum eronat susţine recurenta, obiectul contractului constituindu-l vânzarea acţiunilor.
Anularea ulterioară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate putea pune în discuţie incidenţa clauzei prevăzută la art. 6.3 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni privind răspunderea vânzătorului faţă de cumpărător, dar sub aspectul dreptului de proprietate asupra terenului, ea şi-a produs pe deplin efectele.
5. Prin urmare hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, aplicabile speţei pentru raţiunile expuse anterior, astfel că motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primit.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SA Buzău, prin reprezentant N.C., împotriva deciziei nr. 437 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5233/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5269/2005. Comercial → |
|---|
