ICCJ. Decizia nr. 5323/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5323/2005
Dosar nr. 5598/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Sibiu, a solicitat să fie obligate pârâtele C.F.R. M., sucursala Braşov, SC P. SA Ploieşti, S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Piteşti, la plata sumei de 20.883.942 lei despăgubiri civile şi 1.752.115 lei cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a primit vagonul cu o lipsă de 800 kg. benzină, iar procesul verbal de constatare din 27 noiembrie 2002 consemnează lipsa sigiliului predătorului.
Fiecare pârâtă a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii faţă de ea însăşi, iar pârâta SC P. SA Ploieşti a formulat şi cerere reconvenţională solicitând ca pârâta găsită în culpă să fie obligată a suporta suma de 387.484 lei, reprezentând contravaloare transport şi 24.546 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 3911 din 19 decembrie 2003 a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâta C.F.R. M., sucursala Braşov, la plata sumei de 20.883.942 lei contravaloare marfă lipsă la destinaţie şi 1.752.115 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acţiunea reclamantei faţă de celelalte pârâte cât şi cererea reconvenţională.
S-a apreciat că potrivit art. 83.3 din regulamentul de transport, cărăuşul răspunde de pagubele produse cu ocazia transportului şi că pârâta a preluat vagonul fără obiecţiuni dar acesta a ajuns la destinaţie cu urme de violenţă, fără unul dintre cele 3 sigilii şi cu o lipsă de 800 kg. benzină.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta criticând sentinţa pentru aprecierea greşită cu privire la prezumţia de culpă a cărăuşului susţinând că, potrivit procesului verbal de constatare, nu exista posibilitatea scurgerii din conţinut, iar capacul domei nu se putea ridica mai mult de 5 mm. astfel că trebuia reţinută culpa expeditorului.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 184 din 1 martie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând că pârâta nu a răsturnat prezumţia de culpă prevăzută de art. 83.3 din regulamentul de transport, iar procesul verbal invocat nu stabileşte culpa ci doar menţionează constatările.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că procesul verbal de constatare din 27 noiembrie 2002 stabileşte că nu se putea sustrage combustibil pe timpul transportului şi acesta a fost ignorat de instanţe.
Este criticată Decizia şi pentru încălcarea prevederilor art. 83.3 din regulamentul de transport ca şi interpretarea greşită a art. 85.2 din acelaşi regulament susţinându-se că răspunderea aparţine expeditorului care a încărcat marfa pe liniile sale industriale şi le-a şi cântărit.
Se consideră de asemenea că despăgubirea nu a fost corect calculată datorându-se doar suma de 7.172.320 lei dacă răspunderea ar rămâne în sarcina cărăuşului pentru că nu trebuiau incluse în despăgubire taxele ce nu au fost dovedite ca fiind achitate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la procesul verbal de constatare din 27 noiembrie 2002, acesta nu a fost ignorat de instanţe şi nici nu cuprinde ceea ce recurenta deduce respectiv exonerarea sa de culpă pentru că nu făcea obiectul său a stabili cui aparţine culpa pentru lipsurile constatate.
Instanţele au aplicat corect dispoziţiile art. 83.3 din regulament apreciind că operează prezumţia de culpă a cărăuşului, acesta nerăsturnând prezumţia pentru că a primit vagonul fără obiecţiuni ne mai putând invoca încărcarea şi cântărirea de către expeditor.
Referitor la modul de determinare a pagubei se constată că instanţele au aplicat corect dispoziţiile art. 85.2 din regulamentul de transport incluzând taxele legal datorate în contravaloarea pagubei nefiind necesară demonstrarea plăţii acestor taxe deoarece ele sunt legal datorate.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, împotriva deciziei nr. 184 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5305/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Comercial → |
|---|
